Aș vrea să vă spun o istorioară oarecum diferită, poate utopică, dar puternică și cu un mesaj puternic. Ceva de care avem nevoie în zilele noastre, în cele care se întâmplă în jurul nostru.
În urmă cu câțiva ani un medic renumit călătorea cu familia să petreacă într-o pădure într-o rulotă. Deodată, după o bubuitură bruscă, mașina se oprește în șanțul din dreapta al drumului. Pană la roata din față, pe partea dreaptă. Copiii săi gemeni s-au speriat, de aceea soția sa a încercat să-i liniștească. „Nu vă neliniștiți, le-a spus el, voi pune rezerva și vom merge mai departe”. Într-adevăr, a schimbat cauciucul cu multă osteneală.
Afară erau 40°C. Când a intrat în mașină, a depistat că gemenii continuau să plângă. Femeia sa era descurajată. Medicul îi spune: „Fă puțină răbdare, peste 50 de kilometri este o benzinărie și vom opri acolo”. Intră din nou pe bandă, dar nu apucă să facă 50 de metri, că un zgomot, la fel cu cel dintâi, îl silește să frâneze brusc. Când iese, ce să vadă? Și celălalt cauciuc făcuse pană.
Gemenii se speriaseră și mai tare și plângeau în hohote. Medicul era deznădăjduit și soția lui ajunsese într-o stare de isterie. Între timp a început să se lase întunericul și nicio mașină nu se vedea în depărtare. Cu cât trecea timpul, medicul era cuprins de o frică tot mai mare, nu atât pentru sine, cât pentru familia sa.
Trecuseră două ore, când în depărtare au apărut luminile unei mașini. Medicul aleargă ca un nebun cu mâinile ridicate în mijlocul drumului pentru a opri pe cel care trecea și a-i cere ajutorul. Mașina se apropie și frânează. Era o mașină pick-up mare cu un câine lup în benă. Câinele părea să fie bun. Medicul merge la geamul șoferului și un bărbat voinic cu o barbișon neîngrijit. Pe bancheta din dreapta vede o pereche de cârje.
– Te rog, am doi copii mici și am făcut două pene. Ajută-ne!
– Și ce vrei să fac?
– Am văzut că peste 50 de kilometri este o benzinărie. Poți să mă duci până acolo să repar mașina?
– Vrei să-ți dau mașina să mergi până acolo? Și să rămân eu cu familia ta, ca să nu rămână singuri în pustie.
Medicul îl privește uimit pe străin pentru promtitudinea sa de a-i da mașina, dar simte și nesiguranță să-l lase singur cu familia sa. Străinul își dă seama de neliniștea lui și îi spune:
– Nu te neliniști, sunt o companie bună pentru copiii tăi. Tu însă să ai grijă de câinele meu. Este un câine bun, dar sălbatic și învățat să mă apere.
Medicul, de frică ca străinul să nu-și schimbe părerea, îi spune:
– De acord.
Îi explică apoi situația soției sale, în timp ce străinul mergea spre rulotă sprijinindu-se de cârje. Avea două picioare de lemn. Medicul nu mai așteaptă împotrivirea femeii sale. Este speriat și deznădăjduit. Se urcă în mașină și pleacă plin de agonie și remușcări.
Ajunge la benzinărie, repară mașina și o ia pe drumul de întoarcere, însă din pricina agoniei pentru familia sa, broboane mari de transpirație cădeau de pe fruntea sa. Trecuse o oră și jumătate de când plecase. Frânează brusc în fața rulotei. Când se apropie, în loc de plâsete, aude râsete.
Deschide ușa și vede următoarea priveliște. Necunoscutul făcea grimase în fața gemenilor, care se prăpădeau de râs, iar femeia lui gătea ceva de mâncare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Când îl vede, îi spune: „Bine ai venit, dragul meu!”. Medicul îi privea fără glas. Celălalt nu mai așteaptă răspunsul lui, își ia cârjele și se ridică monologând: „Să merg și eu”. Medicul îl însoțește până afară și ajuns la mașină îi spune:
– Îți mulțumesc, m-ai salvat. Cum pot să-ți răsplătesc binele ce mi l-ai făcut?.
Celălalt îl privește în ochi și-i spune:
– Îți voi spune o istorioară. Eram soldat în Vietnam, când a căzut lângă mine și grenadă. Un alt soldat m-a cărat în spate cinci kilometri. Mă simt foarte fericit că-mi lipsesc cele două picioare. Doar un singur lucru te rog. Continuă-l!
– Ce anume? Întreabă medicul.
– Binele ce ți l-am făcut.
Medicul este astăzi renumit pentru două motive: Primul: deosebitele lui calități de chirurg și al doilea este fraza „Continuă-l!” pe care o spun de fiecare dată când cineva fără posibilitate economică îl întreabă: „Domnule doctor, cât vă datorez?”.
Să fie oare atât de greu pentru fiecare dintre noi să continuăm ceea ce am citit?
