Un monah a căzut odată într-un păcat. Atunci s-au adunat monahii acelui schit și au hotărât să trimită pe cineva să-l cheme pe Avva Moisi. Acela însă nu voia să vină. Atunci presbiterul Schitului a trimis pe un monah să-l invite, zicându-i:
– Vino, Avva, căci poporul te așteaptă!
Atunci Avva s-a sculat și a hotărât să vină. A luat o traistă goală, a umplut-o cu nisip și o ținea pe umăr, mergând spre Schit. Monahii din Schit, care ieșiseră să-l întâmpine, văzând acest lucru ciudat, l-au întrebat:
– Ce înseamnă aceasta, sfinte părinte?
Iar el le-a răspuns:
– Acestea sunt păcatele mele, care curg în spatele meu și nu le văd, eu ticălosul, ci am îndrăznit și am venit astăzi să judec păcate străine…
Atunci monahii care l-au auzit, nu i-au mai spus nimic fratelui care greșise, ci l-au iertat.
