Să vă spun, în cinstea smereniei, o întâmplare văzută și simțită cu ochii și sufletul meu despre Sfântul Spiridon, Mare Făcător de minuni.
Ce s-a întâmplat?
Într-un pelerinaj în Elada și insula Corfu, Kerkira cum spun grecii, mergem și noi să ne închinăm la Moaștele Sfântului Spiridon.
Știți bine că în Grecia se respectă un program strict de închinare. Am ajuns la timp, ne închinarăm cu toții disciplinați și așteptam liniștiți unii în Biserică, alții cumpărau suveniruri aproape sau stăteau de vorbă cu preoteasa româncă de la magazinul de lângă catedrală.
Însă în grupul nostru era o credincioasă evlavioasă, o “băbuță” care avea o problemă de sănătate și mergea foarte încet. Ajunge lângă mine și îmi spune respectuos:
– Părinte, pot să mă închin și eu la Sfântul Spiridon?! V-am spus că de asta am venit în pelerinaj, pentru Sfântul Spiridon.
Stau mă gândesc ce să-i spun. Cunoșteam programul de închinare și știam sigur că nu e posibil. Să-i spun că în grup era veșnica întârziată?! Să tac?! Totuși în minte un gând nu-mi dădea pace, îmi zise: ”dacă e Mare Făcător de minuni, îi va deschide racla, dacă nu…nu.”
Răspund cuviincios, dar cu gând “curios” zic și eu:
– Da! Mergeți, va deschide!!
Cineva de lângă mine spune :
– Părinte, de ce spuneți așa? Nu-i va deschide… Se duce săraca pe scări degeaba.
Am tăcut. Să văd și eu credința “babei” și ” minunea” “live”!
Bătrâna mergea cu plasa de rafie strânsă la piept, își așeză baticul, făcu o Cruce mare, încet încet, șoltâlc șoltâlc înainte… și privind spre mine.
Mă uitam în jos de rușine. Doamne, ajut-o pe “băbuța” noastră!
Însă deodată se face o agitație mare în Biserică. Apar ierodiaconii, diaconii de la Mitropolia din Kerkira , apoi lume și doi ierarhi ruși (se părea), un arhimandrit și ieromonahul ecclesiei.
Baba noastră în centru, mă ridic să o ajut să revină, îmi era frică să nu cadă..
Dar ce să vezi?? Grecii amabili peste poate, au crezut că e rudă cu ierarhii care veniseră special să facă un Botez la Sfântul Spiridon.
Pelerina mergea încet, iar după ea ierarhii liniștiți se pregăteau de închinare.
Se deschide racla nu numai la picioare, ci toată și se face rugăciunea…
Credincioasa noastră sărută evlavioasă picioarele, mâna Sfântului, apoi scoase din plasa de rafie batiste, haine și le atinsese de Sfânt.
Nimeni nu zicea pâs! Nimic! Pace totală! Doar o cădelniță se auzea discret…
Nouă nu ne dădea voie nici măcar să atingem picioarele…
Mă ridic, mă uit la Icoana Sfântului și spun în mintea mea cu frică: “Mare Făcător de Minuni e Sfântul Spiridon!”
Bătrâna vine la mine și îmi spune:
– Ați avut dreptate, mi-a deschis și m-am închinat! Mare bucurie!
Aceste cuvinte au venit ca o palma de la Sfânt, cuvinte pe care le voi ține minte toată viața.
Am avut evlavie la Sfântul Spiridon, însă de atunci a crescut evlavia mult mai mult. Pomenesc la orice Liturghie pe el și pe Sfântul Nicolae.
Zilele trecute m-am întâlnit cu această “babuță” evlavioasă și am vorbit cu ea.
-Cum sunteți cu sănătatea?
– Bine, Părinte. Eu mă rog la Sfântul Spiridon și la Cuvioasa Parascheva de când am fost la Iași, la Spital internată și operată de cancer, apoi știți că am fost în pelerinaj în Grecia, la Corfu, cu dumneavoastră.
– Și? A fost frumos??
– Da. Foarte! Am batiste pe care le-am atins de Moaștele sfântului. Vă aduc o batistă? Acum nu mai puteți merge, așa-i?
– Sărut mâna. Așa este! Mulțumesc.
Am plecat și am zis în sufletul meu: “Știu că ești mare Sfânt și te rogi pentru noi, Sfinte Spiridoane, dacă e voia lui Dumnezeu, scapă-ne de virusul ăsta numit covid…apoi, după ce voi merge la Iași la Cuvioasa, voi veni să-ți mulțumesc.”
Preot Ioan Bârgăoanu
