Thavita a murit nu pentru c-ar fi trebuit să moară,
Ci pentru ca lumea să vadă învierea ei.
Lângă al ei pat Apostolul Petru cu umilinţă
Genunchii şi-a plecat,
Rugându-se fierbinte înaintea lui Dumnezeu.
El apoi sufletul copilei în trupul ei l-a întors,
Şi, astfel făcând, a convertit pe mulţi.
O minunată minune, lumii străină!
În Numele lui Hristos moartea s-a călcat!
Moartea s-a călcat, iar viaţa biruieşte,
Tânăra Thavita se bucură de ea.
Dar decât a ei viaţă ea mai mult preţuieşte
Că învierea ei popor mult din necredinţă a scos.
Ea înviat-a cu trupul în ochii tuturor!
Văzînd aceasta păgânii,
Cu sufletul au înviat şi ei!
O, Sfinte Slăvite Petre, Apostole al lui Hristos,
Roagă-te Lui pentru noi!
Învie şi-ale noastre suflete de noroi înecate,
Tu, carele pre Thavita ai înviat din morţii.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
