De Domnul trimis,
Domnului supus,
Atotslăvitul lacov bine s-a nevoit:
El pretutindeni Evanghelia a vestit,
Ca din a ei sămânţă să rodească
Popor credincios lui Dumnezeu.
El mierea cea dumnezeiască în Siria toată şi în Egipt
Cu râvnă mare a purtat.
El cu ale Domnului cuvinte dulci, vindecătoare
Mulţime de popor de la foamete a scăpat.
Pe unde a vestit, pretutindeni,
Minuni mari în urma lui a lăsat:
Vase duhovniceşti de miere pline, revărsat.
Mierea vieţii este aceasta, în izvor nesecat:
Sfinte Biserici, plină de bogăţie dulce, curată.
În ele Făcătorul Cel Veşnic neîncetat Se slăveşte,
În ele se preamăreşte veşnic Lucrarea Fiului lui Dumnezeu.
Hristos este a credincioşilor miere,
Mana de viaţă făcătoare, din pline şi din vin.
lacov săvârşitu-şi-a alergarea întru roşie pecete:
Al său sânge de mucenic, de pe Cruce izvorând.
El astfel s-a încununat de Hristos, în ceruri,
Ca şi ceilalţi Apostoli ai lui Dumnezeu.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
Puteți citi și:
