Preacuviosul Sava, a monahilor căpetenie,
Voievodul duhovnicesc al lui Hristos Dumnezeu,
Slăvitu-s-a cu postiri, cu privegheri şi blândeţe,
Cu rugăciunea, credinţa şi milostenia sfântă.
Sfinte Sfinţite Părinte Sava, lui Dumnezeu plăcute,
Tu pre monahi învăţat-ai să nu grijească de trup;
Tu-ncredinţatu-te-ai desăvârşit în Domnul,
Cu nevoinţele rugăciunii,
Nicicând voind să fii mai mare între fraţi.
Tu untdelemn şi vin prea rareori gustat-ai,
A slujbei rânduială păzit-ai ca un sfânt.
„Bucurie fie-ne nouă Sfântă Liturghie,
Iar nu o apăsare, pe care s-o facem oftând”.
Aşa-nvăţat-a Sava pururi a lui obşte,
Mult mai vârtos cu viaţa decât cu-al lui cuvânt.
Aşa cum grădinarul pururi păzeşte grădina,
Aşa păzit-a el monahii, pe al lui sfint răsad.
Tinerii crescut-au şi rod mult au adus:
Un regiment de sfinţi, a Sfântului Sava slavă!
Cinci sute de ani şi o mie de atunci au trecut,
Dar sfântă lui grădină şi azi aduce rod!
O mie de monahi, şi încă mii o sută,
Până astăzi crescut-au în sfântă obştea lui.
O, Sfinte Părinte Sava cel Sfinţite,
Roagă-te şi acum lui Dumnezeu pentru noi!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
