Bucură-te, cea fără de fii!
Bucură-te, o, vârstnică Ana!
Iată naşti pruncă la bătrâneţile tale,
Tu o naşti, pe Aleasa, între maici!
Precum odinioară şi Sara cea bătrână,
Şi iară bătrână maică a lui Samson,
Şi precum a lui Samuel maică, iară bătrână,
Şi precum bătrână maică a lui Ioan!
Dar tu între ele eşti cea mai slăvită
Căci dintru al tău pântec o naşti
Pe una Fecioară Maria preaslăvită,
Maica Domnului Celui Preaînalt!
Bucură-te şi tu, O, Ioachime!
Tată al unei maici cum firea n-a văzut,
Dintru care însuşi Domnul Slavei
Ca să ia trup a voit.
Legea cea Veche îşi pierde puterea,
Când voieşte Domnul şi unde voieşte El.
Cine va sta într-a Lui cale?
Cine îndrăzni-va să se certe cu El?
Nu cu certare, ci cu iubire,
Schimbă Dumnezeu ale Sale legi.
Căci în faţa iubirii, legile toate
Se fac ca şi când n-ar fi fost nicicând.
Când omul flămânzeşte,
Domnul umple de roade secul pământ;
Iar când duhovniceşte flămânzeşte lumea,
Pe cea stearpă o face roditoare de prunc.
Pentru a lumii mântuire
Domnul potriveşte toate, ca un înţelept.
De aceea toată a Lui de sfinţi oştire
Cântă-ntreit „Slavă! În cer şi pe pământ!”
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
