Cărți

Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul

Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruită lumește și aleargă cu o viteză lumească mare. Dar fiindcă îi lipsește frica de Dumnezeu – începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu – îi lipsește frâna, iar cu viteză, fără frână, sfârșește în prăpastie. Oamenii au foarte multe probleme și cei mai mulți sunt foarte amețiți. Și-au pierdut orientarea. Încet-încet vor ajunge să nu se mai poată controla pe ei înșiși. Dacă cei ce vin în Sfântul Munte sunt atât de zăpăciți, atât de încurcați, cu atâta neliniște, gândiți-vă: ceilalți care sunt departe de Dumnezeu, de Biserică, oare cum sunt?

Citiți articole din carte aici.

Vol. II Trezire duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul

Mulți părinți cu viață sfântă au scris sau au vorbit despre anii grei ce vor veni. Părintele Paisie, în marea sa dragoste față de oameni, a fost permanent preocupat de această problemă și, de fiecare dată când a avut prilejul, a dat sfaturi despre felul în care trebuie să ne pregătim pentru a face față încercărilor și ispitelor vremurilor din urmă.

În volumul al doilea, intitulat “Trezire duhovnicească”, sunt cuprinse subiecte care se referă la realitatea contemporană, care ne cheamă la neîncetată trezvie și nevoință și ne pregătesc pentru situațiile grele cu care probabil ne vom confrunta, deoarece am văzut că deja s-a împlinit ceea ce adesea ne spunea Bătrânul: “Vom trece prin furtuni după furtuni.  Acum, pentru câțiva ani, asa vom merge. Peste tot este o fierbere generală”.

Citiți articole din carte aici.

Vol. III Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul

Volumul al treilea cuprinde subiecte care îl pot ajuta pe omul chinuit de păcat să dobândească neliniștea cea bună și să se nevoiască duhovnicește pentru a se elibera de legăturile păcatului. Trăind pocăința, creștinul se va putea dezbrăca de omul său cel vechi care, precum spune undeva Starețul, este “un chiriaș rău înlăuntrul nostru și, ca să plece, trebuie să-i dărâmăm casa și să începem să zidim clădirea cea nouă, adică pe omul cel nou”.

În prima parte a acestui volum au fost cuprinse, cu precădere, unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Starețul referitoare la gânduri.

Partea a doua se referă la marea binecuvântare pe care o primește omul de la Dumnezeu atunci când este nedreptățit și înfruntă duhovnicește nedreptatea.

Partea a treia face referire la păcat, care transformă în iad viața pământească, viață care poate deveni, însă, Rai prin nevoința duhovnicească.

În partea a patra se arată felul în care puterile întunericului, care acționează prin uneltele lor, vrăjitorii, înșelații etc., deși sunt cu adevărat foarte slabe, pot deveni tari atunci când omul le dă drepturi asupra sa printr-un oarecare păcat greu, prin care și primește influența diavolească.

În sfârșit, în partea a cincea se accentuează că Taina Mărturisirii este absolut necesară pentru iertarea păcatelor și ca tot creștinul care voiește să umble cu siguranță în viața duhovnicească trebuie să aibă un povățuitor duhovnicesc.

Citiți articole din carte aici.

Vol. IV Viața de familie – Cuviosul Paisie Aghioritul

Subiectele acestui volum, pe de o parte, pot ajuta pe cei ce se nevoiesc în lume să ducă “lupta cea bună” cu mai multă râvnă, iar, pe de altă parte, pot deștepta conștiințele oamenilor care se chinuiesc departe de Dumnezeu, astfel încât să devină mădulare conștiente ale Bisericii și să se bucure în mica comuniune a familiei lor de pacea și odihna pe care le-o dă viața duhovnicească.  Paralel ele subliniază că în cadrul căsătoriei este absolut necesară respectarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, care “nu sunt grele”.  Dacă, de pildă, fiecare din soți își jertfește voia proprie și face răbdare, atunci nu se simte asuprit, pentru că aceasta o face din dragoste, simțind astfel înlăuntrul său o mângâiere plăcută.

Citiți articole din carte aici.

Vol. V Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul

În acest al cincilea volum sunt cuprinse învățături ale Starețului cu privire la patimi și virtuți. Aceste cuvinte nu constituie o învățătură sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de “diagnosticarea” și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Starețul, prin cunoscutul său tact pastoral, prin pildele potrivite și umorul spontan, aduce însorire duhovnicească, care ajută să se deschidă în sufletul nostru florile pocăinței și astfel să dăm rod de virtute. Ne încurajează să privim în față pe omul nostru cel vechi și astfel să ne scârbim de “masca lui cea hidoasă” și să o lepădăm. Credem că vorba simplă, dar luminată a Starețului ne va ajuta să ne nevoim și mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor și a trai libertatea cea în Hristos.

Citiți articole din carte aici.

Vol. VI Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul

Pentru Starețul Paisie rugăciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu să comunicăm cu El, să-I cerem ajutorul.  Pe Stareț îl durea când îi vedea pe oameni că se chinuiesc, nevoindu-se “cu prea puținele lor puteri omenești”, în timp ce ar fi putut să ceară ajutorul lui Dumnezeu, Care “poate trimite nu numai puterea dumnezeiască, ci mulțime de puteri dumnezeiești. Și atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu”.  De aceea insista că trebuie să simțim rugăciunea ca pe o necesitate și se străduia să-i ajute pe cei care încă nu știau să se roage, “să pună început bun și inima lor să pornească lucrând rugăciunea”. Pe cei care dobândiseră obișnuința bună a rugăciunii, îi întărea să se roage cu mai multă mărinimie și cu mai multă căldură. Însă tuturor le recomanda pocăința și smerenia, ca principale condiții pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Citiți articole din carte aici.

Viața Cuviosului Paisie Aghioritul – Ieromonah Isaac

Starețul meu Iosif Isihastul – Arhim. Efrem Filotheitul

În nevoința sa ascetică, care a durat patruzeci de ani și care a fost pecetluită cu sânge, Starețul a patimit în felurite chipuri și astfel a învățat, a cunoscut și a experimentat toate felurile de lupte ascetice. De aceea a și învățat în chip neînșelat și cu multă înțelepciune și discernământ pe cei care au dorit cu multă lepădare de sine să guste din hrana cea nestricăcioasă a Rugăciunii minții și din apa cea vie a descoperirilor dumnezeiești de care s-a învrednicit. Aceste nenumărate comori ale Harului dumnezeiesc, pe care și le învistierise în inima sa, le dăruia cu îmbelșugare nu numai binecuvântaților săi ucenici, care îl iubeau până la jertfă, dar și celor care cu credință căutau mărgaritarul ascuns și ceresc al DUMNEZEIESTII DRAGOSTE.

Urmașilor săi duhovnicești și fraților în Hristos, clerici, monahi și laici, le-a lăsat ca moștenire sfântă nu numai învățătura despre lucrarea practică și contemplativă a Rugăciunii minții și a inimii, dar și nesfârșita sa dragoste și afecțiune, nefățarnica lui îndelungă-răbdare, povățuirea sa plină de discernământ întru înțelepciunea Domnului, îngăduința lui dusă până la limită față de neputinta omenească, pilda sa de nevoitor și toate cele care decurg în mod foarte firesc din ea.

Citiţi articole din carte aici.

Cuvinte din inimă – Stareța Macrina Vassopoulos

Stareța Macrina a fost un om cu multe încercări încă din vârsta copilăriei. Am cunoscut-o încă din lume, căci avea o legătură duhovnicească deosebită cu mama mea, care o sprijinea în felurite chipuri pentru că era orfană. Era un suflet virtuos și se distingea prin smerenia ei, prin blândețe, prin atenția ei și prin neîncetata rugăciune. Avea o minte foarte curată. O cugetare atât de “curată” nu am întâlnit la niciun alt om.

Ca monahie avea o ascultare oarbă și multă acrivie în îndatoririle ei monahale. Frica lui Dumnezeu, pomenirea morții și menirea dumnezeiască a omului au fost cultivate încă din copilărie în sufletul ei, care apoi au devenit adevărate trăiri. Nemărginita ei răbdare, dragostea ei și neadormitul ei interes pentru mântuirea obștii o stăpâneau necontenit. Problemele oamenilor care veneau la ea le făcea ale ei și se străduia, prin rugăciunea și cuvântul ei, să ajute la rezolvarea lor.

Mănăstirea aceasta, prin contribuția Stareței, a constituit o metropolă și pentru alte mănăstiri care au fost întemeiate cu binecuvântarea lui Dumnezeu, atât în Grecia, cât și în străinătate, în America și Canada.

Acum sufletul ei se odihnește – așa cum m-a odihnit și pe mine – și se veselește veșnic în Rai împreună cu ceata Cuvioaselor Fecioare.

Starețul Efrem Filotheitul

Citiţi articole din carte aici.

Sfântul Munte Athos – album – Ierom. Ștefan Nuțescu

Sfântul Munte Athos reprezintă pentru mulți o poartă către o lume ireală, în care liniștea, rugăciunea, pacea interioară fac parte din traiul de zi cu zi. Cu o priveliște care îți taie respirația și o natură virgină, nepătrunsă de urbanizare și antropizare, Muntele Athos este o oază către redescoperirea sinelui pierdut în aglomerația orașului. Toți cei care au avut prilejul și dorința să vină aici, au avut parte de o renaștere spirituală, însoțită de cea vizuală, datorată frumuseților naturale care se ivesc la tot pasul. Verdele crud al muntelui se împletește cu cerul albastru și cu marea sclipitoare, totul împletindu-se întocmai ca elementele unui artist pe o pânză proaspăt pictată.

Sperăm ca acest album să fie o incursiune care să vă stârnească dorința de a merge măcar o dată în viață la Sfântul Munte Athos, care este considerat Poartă a Creștinătății pentru toți creștinii ortodoxi din întreaga lume.

Povețe părintești – Arhim. Efrem Filotheitul

Aceasta carte de suflet folositoare a Egumenului Sfintei Mănăstiri Filotheu, Arhimandritul Efrem, pote fi socotită o visterie duhovnicească. Ea cuprinde mulțime de comori duhovnicești.  Cuvântul său simplu și înțelept, concis și direct, ascetic și ortodox, cade ușor ca o ploaie pe pământ uscat, izvorăște ca un pârâiaș, adăpând tot sufletul cuvântător și iubitor de Dumnezeu ce însetează și este precum pomul răsădit lângă izvoarele apelor.

Citiţi articole din carte aici.

Arta Mântuirii – Arhim. Efrem Filotheitul

Omiliile Starețului Efrem sunt pentru cititorii lor o povățuire pe calea vieții duhovnicești autentice către mântuirea lui Hristos. Și acest al doilea volum de omilii al cinstitului Stareț athonit cuprinde 33 de omilii, la fel ca și primul. Cele mai multe dintre omiliile publicate sunt rostite liber și foarte puține au fost citite din manuscris sau au fost publicate, iar aceasta le mărește valoarea și importanța, fiindcă sunt strălucirea inimii părintești și patristice a Starețului, îmbibate de harul cel necreat și sfințitor. Omiliile cinstitului Părinte Efrem îmbină stilul simplu, dar dinamic, principalele calități ale predicii apostolice și patristice. De aceea, sunt cuvinte de zidire și mângâiere, ce se adresează nu numai monahilor, ci și tuturor creștinilor.

Citiţi articole din carte aici.

Starețul Efrem Katunakiotul – Ierom. Iosif Aghioritul

Așa precum farurile asezate pe țărmuri povățuiesc pe cei care călătoresc pe mare, tot astfel și farurile duhovnicești așezate de Dumnezeu povățuiesc pe cei care călătoresc pe marea acestei vieți. Un astfel de far duhovnicesc așezat între stâncile Katunakiei a fost și Starețul Efrem.

Acesta, răspunzând chemării lui Dumnezeu încă de tânăr, a plecat în Sfântul Munte al Athonului, singurul loc de nevoință care se potrivea năzuințelor sale ascetice. Aici a trăit în desăvârșită ascultare față de starețul său, Nichifor, virtute care l-a ajutat să urce foarte repede pe înalte culmi duhovnicești.

Pronia dumnezeiască, care pe toate le rânduiește cu înțelepciune, a adus acest “cerb însetat” de apa Vieții sub îndrumarea duhovnicească a renumitului și mult experimentatului isihast Iosif. Deși starețul său era bătrânul Nichifor, în nevoința duhovnicească Părintele Efrem a rămas ucenic credincios al Starețului Iosif până la moartea acestuia.  De la el a învățat lucrarea tainică a rugăciunii minții, întru care a sporit atât de mult și atât de repede, încât s-a învrednicit încă de tânăr să aibă descoperiri dumnezeiești.

Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții – Monahul Iosif Dionisiatul

Starețul Haralambie, fratele meu duhovnicesc, a fost unul dintre ucenicii bătrânului Iosif Isihastul. Prin rugăciunea sfântului nostru stareț, Părintele Haralambie s-a învrednicit de mult har și de multe binecuvântări ale Sfântului Duh.

Era simplu din fire și fără de răutate, lucru care l-a ajutat să facă ascultare desăvârșită, iar aceasta l-a umplut de har. Marele nostru bătrân Iosif îl iubea foarte mult pentru simplitatea sufletului său și de aceea i-a dăruit rugăciunea neîncetată și râvna duhovnicească în toate. Pentru aceasta, eu, cel din urmă în viața duhovnicească și cel mai mic frate cu vârsta din sinodia noastră, îl respectam, mă minunam și îl iubeam mult pentru grabnica lui sporire în cele duhovnicești. Sufletul lui strălucea de harul cu care era înzestrat.

Arhim. Efrem, Sfânta Mănăstire “Sfântul Antonie”, Arizona.

Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte – Ieromonahul Eftimie Athonitul

Sfântul Munte al Athonului este simbolul dragostei, al deplinei afierosiri lui Dumnezeu a monahilor și al evlaviei credincioșilor Împărați bizantini, care l‐au înzestrat cu dreptul de autoguvernare, cu avatonul și cu alte privilegii legate de acesta.  El rămâne o continuitate vie a puternicei și strălucitei Împărății bizantine de altădată. Prinosul lui de‐a lungul veacurilor este imens și neprețuit.

Exista multe feluri de tradiții în Sfântul Munte. Arhitectură, muzică, tradiție tipiconală (tipicul slujbelor), pictură și altele. Toate sunt bune și însemnate, dar referirea noastră se face aici la trăirea tradiției ascetice și isihaste. Aceasta nu depinde și nu se epuizează prin metode și așezări exterioare. Adică toți cei care trăiesc în pustie sunt pustnici și isihaști, de vreme ce asceza și isihia sunt mai ales o stare, o izbândă și o nevoință duhovnicească. Toți cei care sunt silitori ai firii lor și au trezvie și rugăciune trăiesc aceasta tradiție, indiferent dacă se nevoiesc într‐o chilie sau o chinovie. De aceea cele scrise nu promovează tradiția unui Stareț, a unei Chilii sau a unei Mănăstiri, ci o tradiție vie, continuă și foarte felurită a întregului Sfânt Munte.

Ascultă-mă – Monahia Porfiria

Nu există ceva mai înalt, mai bun decât dragostea lui Dumnezeu! Ea este nesfârșită, este nesecată. Nu se uită nici la neam, nici la vârstă, nici la culoarea pielii. Toți suntem copiii Lui, pe toți ne iubește deopotrivă. Este dragostea Celui Care așteaptă cu îndelungă răbdare pocăința și întoarcerea noastră.

Nădăjduim ca această carte să ajute la urcușul nostru duhovnicesc, să dea ieșire din impasurile noastre. Este a treia carte a monahiei Porfiria, inspirată din problemele noastre, din greșelile noastre. Este o carte-oglindă a alegerilor noastre superficiale, al modului nostru superficial de viață, al modului nostru superficial de rezolvare și de înfruntare a problemelor noastre.

Să fiti siguri că, citind-o, vă va aduce aminte mereu de câte o întâmplare. Și aceasta, deoarece situațiile și problemele cu care ne înfruntăm în epoca noastră au toate același numitor comun. Și care e acesta? Nevoința noastră de a rămâne în picioare în vârtejul nenorocirilor și al greutăților din zilele noastre.

Cartea aceasta în multe puncte vă va atrage atenția și vă va problematiza. Cine suntem? Unde mergem? Dacă vom continua să trăim în același fel, ce ni se va întâmpla?

Ca aurul în topitoare – Viața mucenicească a unui Iov a zilelor noastre – Anastasie Malamas

Neasfârșita iubire de oameni a lui Dumnezeu a binevoit a descoperi un necunoscut și ascuns, dar ales rob al Său, care a avut o credință neclintită și o dragoste înflăcărată pentru Hristos Cel fără de păcat, Căruia Îi slujea cu toată inima sa. Este vorba de pururea-pomenitul frate în Hristos Atanasie, care a locuit într-un sat din Macedonia noastră (cea grecească) și care s-a mutat din Biserica luptătoare la cea biruitoare pe 30 august 2004.

Despre ispite, întristări, dureri și răbdare – Sfântul Isaac Sirul

Părintele Paisie mi-a spus – Rakovalis Athanasios

Părintele Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiți părinți de la Sfântul Munte, a cărui faimă a depășit cu mult hotarele Greciei. Veneau la Părintele Paisie pentru a-l vedea și a-i cere sfat oameni din cele mai diferite colțuri ale lumii: Australia, America, Canada, Germania, Rusia, România, Franța, Africa. Și toți plecau bucuroși și împăcați sufletește după o întâlnire cu părintele.

Patriarhii sau Pământul Canaanului

Cartea aceasta este o galerie de tablouri variate, pline de cea mai hrănitoare învățătură, este un sir necurmat de scene neprihănite și mișcătoare de inimă. Morala cea mai curată umple toate filele ei și sfânta credință își arată facerile sale de bine în toate lucrurile și în faptele ce le cuprinde.

Părinților de familie, învățătorilor, dați fără frică această carte în mâinile fiilor și ale școlarilor voștri de amândouă sexele! Ea îi va învăța să-și cunoască îndatoririle, le va da lecții de dreptate și omenie. Inima lor cea tânăra va fi mișcată de multe ori la citirea nenorocirilor lui Ismail, Iacov, Iosif…  Lăsați să curgă aceste lacrimi de virtute; acesta este semnul ca s-au folosit din citirea cărții.

Povestiri dionisiate – Monahul Lazăr Dionisiatul

Aceștia sunt cei ce, zi și noapte, pe Domnul nostru Iisus Hristos Îl contemplă, pe El Îl respiră și cu al Său nume inimile lor se îndulcesc. Cu ei ne lăudăm și de înțelepciunea lor dumnezeiască ne desfătăm, cu care au fost împodobiți, iar nu cu cea lumească, a începătorilor veacului acestuia, cea lepădată și socotită nebună de Dumnezeu. Acea înțelepciune prin care – după spusele Cuvântătorului de Dumnezeu – cei neînsemnați au fost slăviți și cei necinstiți au fost cinstiți, care, printr-un singur cuvânt au biruit înțelepciunea cea lumească. Căci înțelepciunea cea mare este viața slăvită și despătimită pentru Dumnezeu, Cel ce este Preacurat și Sfânt. Aceasta este, de fapt, singura jertfă pe care o cere de la noi Întelepciunea care spune puține cuvinte despre virtute, dar îndeamnă mai mult prin fapte spre lucrare; al căreia cuvânt vrednic de credință se întărește prin trăire.

Sfântul Nectarie, Făcătorul de minuni

Sfânta Biserică a lui Hristos nu va înceta să nască Sfinți până la sfârșitul veacurilor.  Ea se bucură de toți Sfinții de curând arătați, dar mai ales de nectarul cel preadulce al vieții virtuoase, de mult prețiosul vas al darurilor Preasfântului Duh, de Purtătorul de Dumnezeu ierarh, de Sfântul Nectarie, Episcopul Pentapolei.

Sfântul Nectarie a săvârșit nenumărate minuni încă din viață: demonizații se slobozeau de duhurile necurate, iar bolnavii se vindecau. Locuitorii din Eghina aflau toate acestea și se minunau. Îți era de-ajuns să-l vezi pe episcop, că îndată simțeai că este făcător de minuni. Avea un chip senin. Era blând și plăcut. Un om în care sălășluia Duhul lui Dumnezeu.

Sfântul Paisie Aghioritul

De mic copil, Sfântul Paisie a avut drept țintă Cerul. Spre această țintă s-a îndreptat toată viața cu o minunată acrivie. Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu și de sfânta Sa voie și astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvântător, organ al Duhului, bine întocmit și bine răsunător” (Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, Cuvântul 12, 1). S-a supus la nevoințe care depășeau măsurile omenești, a vârsat sudoare și lacrimi, a făcut „experiențe duhovnicești pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amărât el însuși prin încercările pe care le-a făcut” și și-a lăsat „rețetele sale duhovnicești”, prin care oricine își poate afla sănătatea duhovnicească. Garanțiile duhovnicești pe care ni le-a lăsat sunt: pocăința și spovedania, dragostea și smerenia, rugăciunea și răbdarea, gândurile bune și duhul de jertfă.

Asceți în lume – vol. I – Ieromonahul Eftimie Athonitul

Pe cerul cel gândit al Bisericii noastre multe stele prealuminoase, adica Sfinți cunoscuți, fac parte din tagma mirenilor. În afară de Mucenici și de Noi-Mucenici, care în majoritatea lor sunt mireni, există și multi mireni sfinți.

Sfințenia, așadar, nu este un privilegiu în exclusivitate al monahilor și al celor sfințiți, ci ea este cu putință să fie atinsă de orice creștin care are credință dreaptă și râvnă pentru nevoință.

Asceți în lume – vol. II – Ieromonah Eftimie Athonitul

Prezentul volum conține douăzeci și patru de biografii ale unor asceți în lume. Printre ei se număra un episcop, un ieromonah, patru preoți căsătoriți, doi monahi care au trăit în lume și la sfârșitul vieții s-au învrednicit să primească schima îngerească și cincisprezece mireni (bărbați și femei). Biografiile au fost așezate în ordine cronologică, în funcție de data adormirii lor.

Fiecare a mers pe calea sa, însă toți au avut un scop comun: păzirea poruncilor lui Dumnezeu și unirea lor cu Dumnezeu. Rămâi uimit văzând răbdarea lor, lepădarea de sine și puterea rugăciunii prin care au depășit toate greutățile. Însă, mai ales, te uimește simplitatea cu care au primit harul și întâmplările mai presus de fire, fără iscodire și cu smerenie, fără să-și închipuie că sunt ceva sau că au ceva.

Crâmpeie de viață – Arhim. Epifanie Teodoropulos

Arhimandritul Epifanie Teodoropulos a trasat o cale scurtă și luminoasă pe cerul Bisericii Ortodoxe, iar acum se odihnește aproape de Acela pe Care atât de mult L-a iubit în toată viața sa.

Principiul de temelie al Starețului a fost dorința de a predica Evanghelia în dar, după exemplul Sfântului Apostol Pavel, să slujească Biserica fără cea mai mica răsplătire materială. De aceea în toată viața sa a rămas fără subvenție și asigurare, economisindu-și cele de trai, mai ales în primii ani ai slujirii sale preotești, din corecturile publicațiilor Astir ale Fraților Papadimitriu. Părintele Epifanie în toata viața sa și-a aruncat grija spre Domnul și filosofia lui cea mai înaltă – așa cum o caracteriza – era cererea liturgică: pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Cu taxiul pe străzile orașului – Monahia Porfiria

În viața mea, de-a lungul timpului, am avut diferite profesii. De la decoratoare până la om de afaceri. Nu spun ca nu le-am iubit și pe acestea, dar slăbiciunea mea a fost întotdeauna mașina și lumea multă în jurul meu. Puteam să stau ore în șir în mașină și să călătoresc. Niciodata singură…  Nu sufeream liniștea desăvârșită.

De aceea am socotit o bună idee să lucrez și ca șofer de taxi. Ca sprijin în materializarea dorinței mele a fost tatăl prietenei mele, care era proprietarul unei astfel de companii.

Scriind această carte, în afara celor pe care le-am avut îîn memorie, m-au ajutat scurte însemnări ce le țineam în calendarul meu, pe când ma întorceam de la serviciu acasă. Întamplările consemnate sunt toate adevărate, fără strădania de a le înfrumuseța, și s-au petrecut între anii 1997-2007. Sunt redate fără o ordine cronologică. Numele și traseele consemnate nu sunt întotdeauna exacte, pentru motive lesne de înțeles.

Conținutul acestei cărți constituie mărturie de suflet în smerita mea strădanie de a conduce zilnic pe prietenii necunoscuți, care intrau în mașina mea, nu numai la destinația unei călătorii, ci la Acela Care este Calea, Adevărul și Viața.

Monahia Porfiria

Cugetări duhovnicești – Monahul Marcel Karakalinul

Această carte, cinstiți și iubiți în Hristos părinți și frați, se editează spre pomenirea celui care a scris-o, a pururea-pomenitului și de trei ori fericitului și harismaticului monah Marcel Karakalinul, a credinciosului și alesului lucrător al viei lui Hristos și a celui mai bun colaborator al Editurii Orthodoxos Kipseli și al revistei Cuviosul Filothei din Paros. Este un prinos de cinstire, dragoste și recunoștință pentru toate câte le-a săvârșit spre slava lui Hristos și a Bisericii Sale și spre folosul poporului lui Dumnezeu prin cuvânt și prin faptă, în scris sau oral, cu credință, smerenie, discernământ, rugăciune și dragoste nobilă.

Părintele Marcel a început această lucrare, pe care o edităm, înainte de a se îmbolnăvi și ne-a trimis-o ca să o pregătim pentru publicare. Intenționa, cu voia lui Dumnezeu, să o completeze, dar agravarea bolii sale nu i-a mai îngăduit să facă aceasta.

Mărturii ale experienței monahale – Cuviosul Iosif Isihastul

Starețul Iosif a fost fără știință de carte, după cultura lumească abia a terminat clasa a doua primară, însă a fost înțelept în cele dumnezeiești. A fost un teodidact. Universitatea pustiului l-a învățat cele de care mai ales avem nevoie: cele cerești.

Știm că din cuvântul Starețului se vor folosi monahii, precum și cei din lume care luptă lupta cea bună. Dacă se vor mai folosi și altii, aceasta numai Domnul o știe și să facă așa cum binevoiește bunătatea Sa. Oricum acestea nici nu se înțeleg ușor fără o cugetare bărbătească și nici nu se pot pune în lucrare fără multă nevoință și osteneală.

Păstorul cel bun – viața și minunile Sfântului Spiridon, episcopul Trimitundei – Arhim. Antonios Pakalidis

Pentru un biograf contemporan este o lucrare anevoioasă să cuprindă într-o cărticică întreaga viață a unui Sfânt, cum este Sfântul Spiridon. Și aceasta deoarece această viață este strâns legată cu minunea. Iar acest fapt deosebit și mai presus de fire pentru rațiunea omenească se repetă neîntrerupt nu numai în timpul vieții Sfântului, ci și la moartea sa până astăzi.

Nădăjduim ca această biografie a Sfântului Spiridon, poate nu cea mai completă, însă simplă și pe înțelesul tuturor, va afla ecou nu numai în inimile credincioșilor parohiei noastre, ci și în cele ale creștinilor din alte locuri, de vreme ce cuprinde viața unui Sfânt atât de cinstit și iubit de toți creștinii ortodocși de pretutindenea.

Preotul Ioan Kalaidis – Atanasios Marelas

Pentru adevărații nevoitori, izbânda este sigură și ușa Împărăției îi așteaptă larg deschisă. Un astfel de om a fost Părintele Ioannis, pe care am avut fericirea să-l cunosc. Nevinovăția copilărească îi strălucea pe față, în ochii, în zâmbetul și în inima sa. Păstrând de-a lungul întregii sale vieți vârsta copilăriei, credința simplă și profundă în Dumnezeu, ca Părinte și prieten al Său, s-a nevoit și a dobândit lucrul cel mai important: lipsa de griji și deplina încredințare în mâinile Celui ce ține toate.

În lume a fost căsătorit și tată a patru copii, însă întru Dumnezeu a fost liber și fiu al Părintelui tuturor.

A fost sărac în cele materiale, dar bogat în cele duhovnicești.

A fost un om care a dăruit totul aproapelui său, adică lui Hristos, un om care nu întorcea spatele fratelui îndurerat care bătea la ușa sa.

A fost un preot care a cinstit chipul lui Dumnezeu.

Constantin Samoilis, Învățător

Preotul Nicolae Koghionis – Un chip luminat și sfințit – Petrolekas Vasilios

Dacă va voi cineva să estimeze lucrarea Părintelui Nicolae Koghionis va trebui să bată la toate ușile caselor imensei parohii a Sfântului Elefterie Pediu Areos (Ghizi) din Atena pentru a întreba despre smeritul și simpaticul preot care îi vizita din când în când pentru a săvârși Agheasma, Sfântul Maslu, pentru a le duce Sfânta Împărtășanie sau pentru a-i convinge să se aboneze la reviste religioase; pentru a absorbi durerea sutelor de neputiincioși pe care îi vizita în anumite răstimpuri, pentru a discuta cu nenumăratele suflete greu rănite ce și-au aflat odihna sub epitrahilul său, pentru a asculta cu răbdare problemele semenilor noștri sensibili, cuprinși de boli sufletești, pe care niciodată nu-i întrerupea la mărturisire și pe care, cu harisma sa, știa să-i odihnească.

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos – Sfânta Mănăstire Paraklitu

Nebunia pentru Hristos este o harismă aparte a Sfântului Duh, unică în felul și în metoda ei. Poate tocmai de aceea ea se dăruiește la foarte puțini și aleși. Unul dintre aceștia a fost și Sfântul Andrei care – prin minunata sa pildă – ne-a îndemnat să ne adâncim cu plăcere în cunoașterea vieții lui celei evlavioase, să ne folosim duhovnicește, să urmărim acrobațiile lui sfinte săvârșite în adâncul unei prăpastii de smerenie și zdrobire amară, să primim – fie și numai din istorisirile sale – câteva picături din dulceața mai presus de fire a vedeniilor dumnezeiești și a răpirilor lui la ceruri și, în sfârșit, să purcedem la scoaterea prezentei ediții spre folosul și sfințirea sufletească a fraților noștri.

Viața Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir și aflarea Sfintelor sale Moaște – Mitrop. Panteleimon al Veriei

Mirul simțit al Izvorâtorului de Mir, care poate fi pipăit și care curge de veacuri întregi ca o minune vădită a lui Dumnezeu și ca o dovadă a răsplatirii Lui, a fost armă preaputernică împotriva patimilor, săgeata necruțătoare împotriva nevăzuților vrăjmași, alungător al întristărilor, leac al bolilor și scut nebiruit împotriva dușmanilor, care de multe ori au încercuit cetatea, voind să o cucerească.

Dar atunci când văzuții și nevăzuții vrăjmași simțeau mirosul plăcut al mirului sau vedeau armele de aramă ale lui Dimitrie, sângele și mirul, o luau la fugă și nu se mai întorceau rupând astfel strânsoarea pricinuită de asediu. Așa a supraviețuit Tesalonicul și va trăi în veci, în ciuda multor “admiratori” ai lui.

Viața Sfântului Gheorghie cel Nou – Monahul Moise Aghioritul

Evenimentul canonizării oficiale a Sfântului Gheorghie Karslidis constituie o răscruce importantă în istoria Sfintei Mitropolii a Dramei. Smeritul și evlaviosul Cuvios Gheorghie s-a născut în Arghiropolis din Pont în anul 1901. A trăit în Georgia și Rusia, unde a fost tuns în monahism și hirotonit diacon și apoi preot. Odată cu venirea sa în Grecia, în anul 1930, a locuit în satul Sipsa Dramei, astăzi numit Taxiarhis. Aici a întemeiat Mănăstirea Înălțării Domnului, a trăit o viața bine-plăcuta lui Dumnezeu și a devenit un părinte duhovnicesc plin de afecțiune pentru mulți. A adormit și a fost îngropat în locul nevointei sale la 4 Noiembrie 1959.

Sunt anticalcedonienii ortodocși?

Bătrânul Arsenie Pustnicul – Monahul Iosif Dionisiatul

Cu Bătrânul Arsenie se pare că se împlinește cuvântul evanghelic: “Iată cu adevărat israelitean, întru care nu este vicleșug”. A fost din fire cinstit, simplu, fără de răutate, blând, ascultător, neagonisitor și, în mod deosebit, un nevoitor cum rar se întâlnește. Pentru Bătrânul Arsenie, întotdeauna da era da, iar nu era nu.

Niciodată nu ținea minte răul, orice i-ai fi făcut, niciodată nu se mânia, niciodată nu făcea rău nimănui. Trăia în ascultare cu o desăvârșită acrivie si, de aceea, prin ascultarea și desăvârșita credință ce le avea în starețul său, trăia zilnic mai presus de legile firii.

În privegherile pe care le începea de cu seară, se ostenea peste măsură cu mii de metanii și cu starea de toată noaptea în picioare, până se lumina de ziuă. Atât de mult se adâncea în rugăciune și se dăruia ei, încât de multe ori, când se apropia timpul lucrului, nu voia să se dezlipească de rugăciune.

Bătrânul acesta, cu toată simplitatea lui, a prins sensul vieții monahale. S-a predat pe sine în întregime ascultării și nevoinței, de aceea L-a și găsit pe Cel dorit. A găsit înlăuntrul său rugăciunea, L-a găsit pe Dumnezeu.

Monahul Iosif Vatopedinul

Biblia pentru copii – Zoe Kanava

O interpretare pe înțelesul copiilor și nu numai. Această Biblie ilustrată se adresează tuturor celor ce vor să înțeleagă, într-o manieră plăcută, scrierile biblice.

Vârsta recomandată: de la cel mai mic la cel mai mare.

Îndumnezeirea – scopul vieții omului – Arhim. Gheorghe Kapsanis

Este un lucru foarte îndrăzneț să vorbească cineva despre îndumnezeire, atunci când nu a gustat din ea. Cu toate acestea, am îndrăznit să facem ceva mai presus de puterile noastre, nădăjduind în mila marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Ca să nu ascundem de frații noștri creștini ortodocși scopul suprem și ultim al vieții noastre, pentru care am fost creați.

Ca să devină limpede faptul că singura pastorație ortodoxă este pastorația îndumnezeirii și nu cea săvârșită după modelele apusene de perfecționare etică a omului, fără harul lui Dumnezeu.

Picături de înțelepciune

Sfânta Nina cea întocmai cu apostolii – Sfânta Mănăstire Paraklitu

Cartea prezintă viața și minunile Sfintei Nina cea care a jucat un rol important în istoria Bisericii ortodoxe din Georgia. Deși Georgia a cunoscut foarte devreme creștinismul, prin Sfântul Apostol Andrei, întoarcerea întregii țări la creștinism s-a făcut în anul 40 de către Sfânta Nina cea întocmai cu apostolii.

Greșit-am Ție, Dumnezeul meu, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc – Ieromonahul Cosma

Fratele meu, prin aceasta cărticica pe care o ții în mâinile tale, ce este scrisă cu cuvinte simple, dar cu multă dragoste, vin să îți vorbesc despre problema cea mai importantă a vieții tale. Iar aceasta este mântuirea sufletului tău.

Cele două extreme – ecumenismul și stilismul – Arhim. Epifanie Teodoropulos

De la Hristos și până azi au apărut multe și felurite erezii. Dar care erezie creștină, care eretic a susținut vreodată că “Toate religiile slujesc lui Dumnezeu și pe om”? Ortodocșii și ereticii credeau și propovăduiau că numai o religie “slujește lui Dumnezeu”, iar toate celelalte diavolului, deoarece înșală și mint și țin pe om departe de lumină și de adevărul mântuitor. Până și iehoviștii, care au întrecut orice măsură prin lipsa de evlavie și hulele lor, n-au ajuns nici măcar aproape de grozăvia ecumenismului. Mulți monștri a născut iadul în vremurile noastre, dar de mărimea ecumenismului nu este niciunul!

Cuviosul David ”Bătrânul” – Mănăstirea Cuviosul David

Secolul al XVI-lea a fost secolul marilor prigoane. Cu toate acestea, s-au păstrat multe istorisiri și povestiri deosebite de la cei care au cunoscut îndeaproape dragostea și virtutea Sfântului David, care au auzit învățătura lui și au admirat prezența sa luminoasă. Există așadar multe date și povestiri care pot completa chiar cu amănunte biografia alcătuită de monahul Hristofor. Scrisă în limba greacă veche, neînțeleasă astăzi de oamenii simpli și de tinerii care nu o mai învață în școli, biografia aceasta prezintă în linii generale viața Sfântului.

Epistole – Cuviosul Paisie Aghioritul

Aceste epistole s-au scris de fericitul Batran Paisie si au fost trimise catre Sfanta Sihastrie a Sfantului Evanghelist Ioan Teologul.

Epistolele au fost pregatite pentru aceasta editare cu putine luni inainte de adormirea Batranului, dar el ne-a spus ca ele sa se editeze dupa adormirea sa si sa cuprinda si testamentul sau, care legalizeaza si asigura curatia si neschimbarea epistolelor.

Ereziile contemporane – o adevărată amenințare – Monahul Arsenie Vliangoftis

Volumul “EREZIILE CONTEMPORANE – o adevărată amenințare” semnat de Părintele Arsenie Vliangoftis, Doctor în Teologie și Licențiat în Filozofie prezintă cu exactitate științifică pericolele venite din partea falșilor învățători, promotori ai Scientologiei, ai Globalizării, ai Noii Ordini a Lucrurilor, sincretismului religios și care nu sunt decât niște unelte în mâna diavolului ce umblă răcnind, căutând pe cine să înghită (I Petru, 5,8). De asemenea, foarte bine accentuează diferența dintre meditația antropocentrică de tip yoga și rugăciunea hristocentrică a minții sau a inimii, specifică Ortodoxiei.

Familiei ortodoxe cu smerită dragoste – Arhim. Epifanie Teodoropulos

Articolele cuprinse în cărticica aceasta s-au publicat mai întâi în ziarul religios al Atenei Presa ortodoxă. Ecoul lor a întrecut orice așteptare. Alcătuite în urma unor îndemnuri-rugăminți și adresate mai ales clericilor, le redau independente unul de altul, ca să fie mai la îndemâna celor ce le vor folosi în înfruntarea teoriilor potrivnice. Unii dintre cei care mi le-au cerut, între care sunt chiar și ierarhi, mi-au declarat că își iau răspunderea publicării lor.

Sfântul Iacov Talikis de la Mănăstirea Cuviosului David din Evia – Papadopulos Stelian G.

Rândurile ce urmează sunt ale mele și ale tale deopotrivă. Ele sunt izvorâte din respect, recunoștință și dragoste adâncă față de Starețul Sfintei Mănăstiri a Cuviosului David, fericitul părinte Iacov Talikis, cel care a adormit spovedind la 21 noiembrie 1991, în cel de-al 71-lea an al vieții sale.

Cuviosul se dăruia în întregime rugăciunii și singurul lucru pe care îl cerea de la Dumnezeu era să se poată ruga neîncetat.

Dumnezeu a îngăduit să-l tiranizeze atâtea boli, dar i-a dăruit și o putere nemăsurată în rugăciune. O trăia și se desfăta în ea în chip pascal.

Adeseori se lăsa pradă lacrimilor de bucurie și de recunoștință față de Dumnezeu.

Noaptea sau dimineața, înainte de a merge la Biserică, monahii treceau pe la chilia sa și îl vedeau plângând, curgându-i lacrimile ca pârâiașele, însă expresia feței lui era tot mai luminoasă.

Iannis cel nebun pentru Hristos – Dionisie A. Makris

Povățuire către pocăință – îndreptar de spovedanie – Arhim. Atanasie Anastasiu

Taina Sfintei Spovedanii nu este numai o condiție absolut obligatorie pentru Sfânta Împărtășanie ci, ca ceea ce dăruiește iertarea păcatelor, ea este în același timp izvor de bucurie, împăcare a sufletului, rezolvare a problemelor, începutul unei noi vieți în Hristos, înnoire a minții și adaos de har.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor – Zurnazoglu Nicolae

Părintele Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiți părinți care au viețuit la Sfântul Munte, a cărui faimă a depășit cu mult hotarele Greciei. Veneau la Părintele Paisie pentru a-l vedea și a-i cere sfat oameni din cele mai diferite colțuri ale lumii: Australia, America, Canada, Germania, Rusia, România, Franța, Africa. Și toți plecau bucuroși și împăcați sufletește după o întâlnire cu părintele.

Părinți aghioriți – Cuviosul Paisie Aghioritul

Părinții acelei vremi aveau multă credință și simplitate și cei mai mulți aveau puțină învățătură de carte. Dar fiindcă aveau smerenie și râvnă pentru nevoință, primeau mereu iluminarea dumnezeiască. Pe când în vremea noastră, când s-au înmulțit cunoștințele, din păcate, rațiunea a zdruncinat din temelii credința oamenilor și a umplut sufletele de semne de întrebare și îndoieli. Așadar, firesc este să ne lipsim și de minuni, deoarece minunea se trăiește și nu se explică prin rațiune.

Patericul Maicii Domnului – Arhim. Teofilact Marinakis

Părintele Ieronim Simonopetritul – Starețul Metocului Înalțarea Domnului – Monahul Moise Aghioritul

Inflăcăratul Stareț și-a întemeiat casa duhovnicească pe piatra credinței și a smereniei. Vorbea puțin și lucra mult. Mânca și se odihnea cu multă înfrânare. Era vrăjmaș al iubirii de plăceri lumești, care, sub aparența înșelătoare a desfătării, îi înșeală pe cei însetați de ea. Și-a ales calea cea strâmtă a virtuții care duce la fericita și veșnica odihnă, la început de nevoie, iar apoi de bună voie. Prin asceză L-a primit pe Dumnezeu întru sine, după ce a arătat mai întâi prin eroismul său că într-adevăr L-a dorit și apoi prin bărbăția sa că Îl poate păstra în sine. Prin neagoniseală a dobândit aripi de vultur care zboară la înălțime. Prin culcarea pe jos, prin statul îndelung în picioare și prin priveghere și-a început nevoința de omorâre a patimilor. Trupul, materia, somnului i s-au supus. Odihna trupească i-a devenit un vrăjmaș încă din tinerețe.

Părintele Matei de la Karakalu – Un lucrător tăcut al virtuții

Sfântul Arsenie Capadocianul – Cuviosul Paisie Aghioritul

Sfântul Arsenie Capadocianul este unul din Sfinții zilelor noastre (a trecut la Domnul în anul 1924) care a propovăduit Ortodoxia prin însăși viața și trăirea sa. A săvârșit nenumărate minuni atât în timpul vieții, cât și după mutarea sa la Domnul, vindecând mulți credincioși, dar și necredincioși. Deși chilia lui se afla în mijlocul lumii, a reușit să trăiască afară de lume. La aceasta, precum și la săvârșirea minunilor mult l-au ajutat cele două zile pe săptămână în care stătea închis în chilia sa și se ruga.

Sfântul Cosma Etolianul – Viața și învățăturile – Constantin V. Triandafillu

În această lucrare sunt descrise cele trei călătorii ale sale, cele opt învățături, cele douăsprezece epistole și două sute (plus opt) proorociri ale sale. De asemenea, descriem și mucenicia sa, consemnăm Actul de Canonizare al patriarhului ecumenic și cele despre aflarea Sfintelor sale Moaște.

Pe lângă aceasta, pe de o parte, publicăm pentru prima oară istoria Sfintelor Mănăstiri a Sfântului Cosma, atât a celei din locul muceniciei sale, cât și a celei din locul obârșiei.

Sfântul Nicolae Planas – ocrotitorul celor căsătoriți – Monahia Marta

Starețul Hagi-Gheorghe Athonitul – Cuviosul Paisie Aghioritul

Dintre Părinții nedreptățiți ai Bisericii noastre face parte și Cuviosul Părinte Gheorghe, Hagi-Gheorghe, care este un Sfânt al vremurilor noastre. Chiar putem spune că este un mare Sfânt, în raport cu starea duhovnicească a epocii noastre.

Starețul a lăsat un nume mare. “Un mare ascet și un aspru postitor”, se spunea despre el. Cu numele său erau numiți toți cei care posteau cu asprime. “Acesta este un Hagi-Gheorghe”, spuneau.

Hagi-Gheorghe avea pentru toți multă dragoste, o dragoste curată. Era totdeauna pașnic, îngăduitor și ierta ușor. Avea o inimă mare, de aceea îi încăpea pe toți, așa cum erau. Trăind o viață îngerească, s-a înduhovnicit, a devenit un Înger care zbura spre cer, deoarece n-a ținut nimic pentru sine, nici patimi sufletești, nici lucruri materiale. Pe toate le-a lepădat, de aceea a și zburat la înălțime.

Starețul Varsanufie – Sfaturi către monahi și omilii către mireni – Mitropolitul Meletie de Preveza

Întreaga noastră viață este o taină minunată, cunoscută numai Unuia Dumnezeu. Nu există în viață împrejurări legate prin întâmplare una de alta, ci totul este o Pronie. De multe ori nu putem înțelege însemnătatea unei împrejurări sau a alteia. În fața noastră există o mulțime de taine ale căror cheițe nu le avem…