Este mult mai ușoară decât credem – dacă suntem serioși și dacă luăm lucrurile în serios. Asta-i tot. Adică, să știm: ce sunt eu, ce trebuie să fac eu. Pentru că nu trăim ca să dobândim averi, ci menirea noastră este să dobândim harul Duhului Sfânt. Asta este chemarea noastră și asta înseamnă să iei în serios viața. Și harul lui Dumnezeu vine. Harul lui Dumnezeu este un dar. Dar nu întotdeauna harul ți se dă gratuit. Harul trebuie să-l cucerești. A cuceri harul este tocmai aceasta: a lua viața în serios. Atunci e foarte ușor, mai ușor decât vă închipuiți. Știți ce înseamnă a fi serios? A fi împlinit. Încrederea s-o ai în Dumnezeu sși atunci ești permanent serios și vesel și bucuros. În aceasta să fii.
Crucea ta, crucea ta cea sfântă de monah să nu o târâi după tine, ci s-o iei frumos pe umăr, oricât ar fi de grea, chiar dacă mai trebuie să te apleci sub greutatea ei. De multe ori ți se pare că te-o părăsit Dumnezeu și că nu mai are milă de tine, te gândești că ai făcut păcate de care te sperii și tu. Dar, dacă îți duci crucea cu umilință, dacă te umilești, dacă te pocăiești, harul lui Dumnezeu vine. Mai ales este foarte importantă spovedania, mărturisirea păcatelor. Prin aceasta devii liber, devii din nou ca un copil. Prin mărturisirea păcatelor îți câștigi curățenia inimii și a sufletului; cum spunem în rugăciune: „Inimă curată zidește întru mine Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele” (Ps. 50, 11). Este rugăciunea marelui David care, după ce a greșit mult prin desfrâu și ucidere, iată că ne-a lăsat acest psalm care este zguduitor. Harul lui Dumnezeu nu se poate așeza dacă inima nu este curată, ci este plină de ceartă, de duhul vrajbei. Dar, luând lucrurile în serios, nu îți este frică nici de ispite, nici de satana, căci, cu ajutorul lui Dumnezeu, tu ești mai puternic.
Ființa cea mai vulnerabilă, cea mai neputincioasă este diavolul. El tot ce face, face prin vicleșug sau prin minciună, dar n-are putere. Și, cu atât mai mult, este bine să te nevoiești pentru a dobândi harul lui Dumnezeu… Poți asta, dacă iei viața călugărească în serios. Poți ajunge la contemplare, dar trebuie să o iei de jos, de la purificare și eliberarea de păcate. Iar această eliberare nu o începi de unul singur, ci cu ajutorul duhovnicului. Și atunci ai urcat prima treaptă, apoi urci a doua treaptă și tot așa. Nu e un lucru imposibil contemplarea și unirea cu Dumnezeu. Creștinismul face imposibilul posibil! Asta este vocația noastră: să zburăm la Cer. Viața noastră creștinească este o depășire, în sens duhovnicesc, a lucrurilor firești. Vă mărturisesc: din momentul în care ești hotărât pentru o anumită ținută, ajungi să-ți îndeplinești hotărârea. Cazi, te ridici; cazi, te ridici; până când nu mai cazi. Așa ne îndeamnă Biserica: „De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui!” (Cf. Patericul, Pentru Avva Sisoe, p. 230.) Nu ai dreptul să zici: „Pe mine m-o părăsit Dumnezeu, eu nu pot ca să mă învrednicesc de harul Sfântului Duh”. Nu! Asta-i absolut de la satana. Se poate să te ridici! De o mie de ori voi cădea, de o mie de ori mă voi ridica, iar până la urmă voi birui, cu ajutorul lui Dumnezeu – și asta ți-o spune un episcop la 88 de ani, care a mers pe drumul acesta, cum zice Lucian Blaga: „Deal-vale, deal-vale…”
Extras din Trăiți frumos și-n bucurie – Arhiepiscop Justinian Chira, Editura Nicodim Caligraful, 2014.
