Preot Alexandru Lungu
Nu există bucurie pe lume mai mare, decât cea a nașterii propriului copil.
Lucrurile într-o sarcină pot căpăta atât de multe întorsături neașteptate. Însăși nașterea, fie ea pe cale naturală sau prin operație de cezariană, implică de asemenea atât de multe riscuri. Mama își pune viața la bătaie, propria viață, pentru a da nașterii vieții! Este cel mai frumos gest de iubire din câte există pe pământ! Nu o spune altcineva decât Hristos: “Nu e iubire mai mare decât să-şi pună cineva sufletul pentru aproapele său”.
Cine poate fi mai aproape, decât cel ce a crescut în tine? Tatăl își iubește fără doar și poate propriul copil, dar el nu are ocazia să își pună viața pentru dânsul, chiar înainte să-l fi cunoscut! Mama este singura care merge spre culmile iubirii dumnezeiești, întrucât, ca și Dumnezeu, ea iubește înainte chiar de a-i fi împărtășită iubirea de către propriul său copil!
Doar mama se poate apropia de această dragoste jertfelnică, pe care a experimentat-o Hristos pe Cruce! Mama este singura ființă care coboară în iad în timpul nașterii, altfel Raiul ar fi imposibil de moștenit de toți ceilalți!
Cât timp există mame, există viață! Cât timp se nasc copii, există speranță!
