Preot Ioan Istrati
Deunăzi, treceam pe lângă un bloc, unde stăteau pe izmene și scuipau resturi de semințe vreo cinci tineri fără căpătâi. Era amiază, când oamenii cu slujbe și responsabilitate sunt la serviciu. În fața mea, la câțiva metri, mergea înfipt o fată foarte frumoasă, ca la 20 de ani. Era îmbrăcată decent, stilată, cuviincioasă chiar.
Când au văzut-o, tinerii semințari, pierzători de vreme, au început o avalanșă de mizerii, aluzii, porcării. Păpușe, ce ți-aș face, ce ți-aș drege, unul văzând că ea nu le-a dat atenție nici măcar ca la niște căței în călduri, a înjurat-o scârbos.
Această mizerie de comportament se replică de mii de ori la noi.
Lipsa de educație, greața, epatarea de bivol, violența verbală, sexualizarea minții, golănia, hărțuirea sexuală, limbajul de celulă, iată din păcate peisajul multor tineri de azi. Maidanul nu poate fi îndumnezeit niciodată într-o mie de ani, el poate fi transformat prin educație în cartier frumos.
Până când nu vom elabora o educație a bunului simț, a culturii, a fidelității, a fecioriei, a credinței, a moralității, a sensului veșnic al vieții, vom cădea mereu în abisul violenței, al hărțuirii, al animalității și al păcatului. Unde au murit Werther, Sigmund sau Sfinții închisorilor?
