Prof. Alexandru Dvorkin, doctor în filozofie,
directorul Asociației „Sfântul Irineu de Lugdun”
din cadrul Patriarhiei Moscovei
Mai întâi de toate trebuie să vă păstrați stăpânirea de sine. Da, familia dvs. trece printr-o grea și aspră încercare, însă aceasta este ceva care se poate îndrepta. Cea mai mare parte a oamenilor care au căzut în mrejele ereziilor, mai târziu sau mai devreme izbutesc să scape. Dar cât de repede omul dvs. va părăsi erezia și în ce stare, aceasta depinde în cea mai mare măsură de dvs. și de ceilalți membri ai familiei dvs. Oricum, în fiecare caz, să fiți pregătiți pentru faptul că străduințele voastre nu vor fi de scurtă durată.
Dacă nu l-ați putut ajuta pe omul dvs. în primele săptămâni de după contactul lui cu erezia, va trebui să știți că pentru readucerea acestui om la o viață normală, în afara menghinei ereziei, vor trebui străduințele întregii familii, vreme de mai multe luni sau chiar ani. Dar pentru ca să puteți face față la cerințele unei astfel de strădanii, va trebui să cunoașteți care să fie poziția și comportamentul dvs.
După „recunoașterea” inițială, nu încercați să-l faceți să-și schimbe părerea, deoarece aceasta va strică și mai mult relațiile dvs. cu el. Cu siguranță veți înțelege că prin încercările de a-i explica absurditatea doctrinei sectei și comportamentul său prostesc și vătămător, singurul lucru pe care-l veți izbuti, va fi să sfârșiți în certuri și în tensionarea relațiilor dintre voi. Trebuie să știți că, de regulă, ereziile urmăresc ruperea noului convertit de mediul de dinafara ereziei. Atunci toate informațiile pe care le va primi, vor proveni exclusiv și numai de la erezie, iar cercul său social se va limita numai la erezie. O astfel de situație creează condiții ideale pentru controlarea conștiinței celui convertit. Pentru a provoca ruptura, „dascălii” eretici predică anticipat că membrii familiei noii lor victime sunt, să spunem, „stăpâniți de diavolul” sau destul de alipiți de „această lume deșartă în care împărățește răul”, și, prin urmare, vor face tot ceea ce este cu putință ca să-l silească pe noul convertit „să iasă din calea mântuirii”, să părăsească „adevărata familie”, să se lepede de „cunoașterea mântuitoare” etc. Astfel, o reacție sentimentală din partea dvs. va sluji scopurilor sectei și va constitui pentru omul dvs. încă o certitudine a adevărului noii sale credințe.
De asemenea, în nici un caz nu trebuie să vă prefaceți că v-ați schimbat părerea și că vă satisface această schimbare care s-a petrecut cu omul dvs. Aceasta, fie va întări alipirea sa de sectă, fie va descoperi minciuna dvs. și se vor șterge și ultimele firicele de încredere în dvs. care i-au mai rămas. Puneți-vă de acord cu el cu următoarea condiție: Să nu criticați „organizația” lui (termenul „sectă” este firesc să-l irite, de aceea încercați să evitați folosirea lui), iar el nu va face propagandă în casă și nu va încerca să atragă și alți membrii ai familiei. Însă, cu discreție, îi puteți atrage atenția asupra unor evidente contradicții în comportamentul și spusele sale, fără ca să încercați să-i explicați aceste contradicții. Scopul dvs. este să-l rupeți de sectă.
Pentru a desfășura o strategie de comportament, trebuie să înțelegeți că omul dvs. se află într-o dependență psihologică de grupare, că adevărata sa personalitate a fost decantată și înlocuită cu un șir de stereotipuri eretice de comportament, sentimentale și de cugetare. Scopul dvs. este să păstrați un contact, oricât de slab ar fi el, cu adevărata sa personalitate împilată. Aplecați-vă asupra lui cu răbdare și compătimire, înțelegând că acest individ suferă de o temporară tulburare de personalitate, însă în nici un caz să nu-i dați bani, căci aceasta este ca și cum ați da bani celui drogat pentru a-și procura droguri. Toți banii pe care îi veți da vor ajunge la sectă.
Străduiți-vă să fiți predispus la o rezolvare constructivă a problemei, să fiți liniștit și deschis la dialog. Să arătați tuturor, prin comportamentul dvs., că recunoașteți în omul dvs. dreptul de a căuta, alegerile sale, fie ele și greșite, că el însuși este prețios pentru dvs. și să vă interesați de el indiferent de convingerile sale. Să vă bazați mai mult pe căldura și afecțiunea pe care le exprimă tonul vocii dvs., decât pe conținutul rațional al discuțiilor cu el. În discuțiile dvs. să încercați să-l întoarceți înapoi la clipele fericite ale vieții lui de mai înainte. Să vă reamintiți împreună de momentele vesele ale vieții dvs., când vă simțeați ca o familie, când făceați împreună plimbări și călătorii, toate lucrurile pe care făceați împreună, planurile și visele pe care le împărțeați. Firește, aceasta nu trebuie s-o faceți în mod artificial, fals. Să acționați bazați pe mai mult pe intuiția dvs., să fiți mânați de dragoste și compătimire, iar străduințele dvs. vor fi răsplătite de fiecare dată când veți vedea că adevărata și cunoscuta personalitate a omului dvs. se ivește pe neașteptate, chiar și vag, din necunoscutul robot zombie în care s-a transformat.
O astfel de tactică vizează două scopuri. Mai întâi, va lăsa în omul dvs. un sentimental „fir al Ariadnei”[1], cu ajutorul căruia va putea, în situațiile de criză a relațiilor din grupare și a reevaluării participării sale la sectă, să iasă din labirintul său psihologic. În al doilea rând, nu vă va vedea nici ca vrăjmaș, nici ca țintă de convertire, fapt care vă va îngădui să materializați așa-numita „intervenție”. Prin termenul acesta înțelegem o intensivă consiliere consultativă de ieșire din sectă. Pentru înfăptuirea acestei intervenții, este nevoie de cel puțin un psiholog[2] specializat în sectologie, care să fie experimentat în problematica violenței psihologice și a reformării cugetării (a controlului conștiinței; thought reform), precum și în consilierea familială. Iar aceasta este absolut necesar, deoarece, de regulă, în sânurile sectelor sunt atrase persoane cu probleme sentimentale (astfel de probleme le poate avea fiecare în perioade de stres psihologic). Astfel, adeseori sprijinirea victimelor începe de la depistarea și ștergerea acestor probleme, adică, de la munca psihologului.
Intervenția despre care am vorbit presupune că cel puțin un membru al familiei victimei are o bună cunoaștere a teoriilor consultative de ieșire din sectă. Ar fi și mai bine dacă în procedura de susținere a victimei ereziei ar participa întreaga sa familie. Însă pentru organizarea corectă a abordărilor este totdeauna absolut necesar un psiholog experimentat.
Cercetați dicționarul sectei concrete, precum și ceea ce reprezintă ea, pentru a putea avea o înțelegere cuprinzătoare despre ceea ce are să vă vorbească omul Dvs. Intrați în contact cu oamenii, pe care i-a aflat aceeași ispită, precum și cu foști membrii ai sectelor, cu funcționarii competenți ai statului, cu ziariști, organele de ordine, juriști. În afară de aceasta, va trebui să adunați cât mai multe informații cu putință despre sectă, dar în ascuns de omul dvs. ca să nu-l iritați. Copiați-le și consemnați-le pe toate, creând propria dvs. arhivă-bibliotecă. Poate nu va fi rău să țineți un jurnal. Toate informațiile alternative de dinafara ereziei se vor activa în timpul intervenției. Nu trebuie să oferiți informații care să critice secta, căci aceasta nu va aduce nici un rezultat.
În linii mari, procedura ieșirii din erezie prin înrâurire exterioară, presupune participarea unui mare număr de persoane, și mai întâi a unui psiholog, ajutat de rudele și prietenii apropiați ai membrului sectei. Scopul acestui grup este să deștepte în membrul sectei cugetarea critică și să-l cheme să facă din nou alegerea sa, de această dată însă fiind informat, adică în chip liber. Paralel, rudele și oamenii apropiați ai victimei vor trebui să ajute să se elibereze de dependența sentimentală față de sectă, să-i ofere dragoste adevărată și participare la înlocuitori contrari cu cei eretici. Apoi vine catehizatorul ortodox, de regulă preotul, pentru a propune (iar nu a impune) soluția alternativă, adevărata credință și percepere a lumii.
Cea mai mare parte a oamenilor care au părăsit sânurile sectelor are nevoie de restabilire psihologică. Problema este că victimele sectelor, după ieșirea lor din sectă, se află înaintea acelorași probleme sentimentale, care cândva i-au transformat în prada celor ce recrutează pentru secte (și pe care atâta vreme le trecuseră cu vederea). Pe lângă aceasta, mulți ies din secte cu personalitatea tulburată, care se datorează rănilor sufletești pricinuite de sectă. Prin urmare, numai un psiholog specializat, care s-a aprofundat în subiectele ereziilor, îi poate ajuta.
Restabilirea duhovnicească a victimelor ereziilor presupune participarea efectivă a preotului duhovnic și sprijinul sentimental al credincioșilor parohiei. Treptat, această persoană se inițiază în comuniunea personală cu Dumnezeu (posibilitate pe care de obicei conducătorii sectelor neagă că ar exista) și se face părtaș al inepuizabilului izvor al Harului și binecuvântării, al Sfintei Tradiții a Bisericii noastre. Va putea ajuta mult, de asemenea, legăturile lui cu alți foști membri ai ereziei și ajutorul pe care l-ar putea da el însuși celor specializați în încercările lor de a micșora puterea numerică a sectelor.
Nu va trebui să uităm, de asemenea, și de problemele restabilirii sociale a persoanelor care au fost membri ai sectelor și care, adeseori, rămân în afara vreunui cerc social, fără locuință, fără lucru, lipsiți de obișnuința cu o viață independentă. În punctul acesta ajutorul lucrătorilor juridici și sociali este esențială.
Nu deznădăjduiți! Rugați-vă pentru omul dvs. care s-a aflat în mrejele sectei. Să fie pentru dvs. drept pildă Sfânta Monica, mama fericitului Augustin, episcopul de Hipona. Acest teolog de vârf al Occidentului a trăit în sec. V și, înainte de a se boteza creștin, multă vreme a fost membru al sectei maniheilor. În toți acești ani mama sa s-a rugat necontenit lui Dumnezeu și rugăciunea ei a fost auzită.
[1]Ariadna a fost fiica regelui Minos al Cretei. Legenda spune că, îndrăgostită de Teseu, i-a dăruit un ghem de ață, care l-a ajutat să iasă din labirintul unde s-a luptat cu Minotaurul. Numai grație acestui fir al Ariadnei, Teseu a găsit calea de întoarcere. Totuși, nerecunoscător, a părăsit-o mai târziu. Expresia se utilizează pentru un mijloc de îndrumare, ca un fir conducător ce ne înlesnește să ieșim dintr-o situație întortocheată.Partea superioară a formularuluiPartea inferioară a formularului
[2] Aici profesorul Dvorkin nu înțelege că Harul Tainelor Bisericii este înlocuit de psihologie. Ci, datorită faptului că sectele folosesc mecanisme psihologice de spălare a creierului și omorâre a voinței, pot ajuta și oameni specializați, cu frică de Dumnezeu și evlavie, în desfacerea din aceste legături psihologice.
