Sfântul Nicolae Velimirovici
Scrisoarea a 127-a
Pensionarului P. N., despre o viziune
Îmi aduceţi la cunoştinţă că aţi avut o viziune neobişnuită în biserică la rugăciune. Aţi văzut cum Hristos a ieşit din altar şi S-a oprit. După aceea, a ieşit cineva ca un rabin evreu şi a stat de-a dreapta lui Hristos. Apoi a mai ieşit cineva cu o cealma pe cap şi a stat de-a stânga lui Hristos. Atunci au întins amândoi mâinile către Hristos şi s-au luat de mână cu El.
Asemenea viziune aţi avut. Iar ca tâlcuire de la tâlcuitorii mincinoşi îmi aduceţi la cunoştinţă următoarele: Dumnezeu vrea ca toate credinţele să se împace şi să se facă o singură credinţă în toată lumea!
Oricine este iniţiat în tainele Împărăţiei lui Dumnezeu vă poate spune că şi viziunea este mincinoasă, şi tâlcuirea e mincinoasă. Nălucirea pe care aţi văzut-o înaintea dvs. nu este de la Dumnezeu, ci de la cel ce dintotdeauna îşi ridică coarnele împotriva credinţei lui Hristos. „Tatăl nostru” se încheie cu rugăciunea către Dumnezeu ca El să ne izbăvească de cel viclean. Omule al lui Dumnezeu, cine se poate ţine de mână cu Hristos? Cine poate sta alături de Dumnezeu? Nu le-a grăit Hristos evreilor: Iată, se va lăsa casa voastră pustie (Matei 23, 38)?
Prorocia s-a împlinit. Evreii nu au nici jertfe, nici preoţie. Amândouă au trecut la cei botezaţi în acel ceas când catapeteasma Templului s-a rupt de sus şi până jos. Nici musulmanii nu au nici jertfe, nici preoţie. Nu le spune, oare, evreilor evreul Pavel, apostolul lui Dumnezeu: Hristos e sfârşitul Legii (Romani 10,4)? Aşadar, cum se poate ca ceea ce este pustiit, ceea ce s-a sfârşit, ceea ce este lepădat şi înlocuit cu altceva nou, să fie pus pe picior de egalitate şi să se ţină de mână cu credinţa vie a lui Hristos? Şi Mohamed însuşi, cu toată duşmănia sa faţă de creştini, recunoaşte şi pune în Coran faptul că Iisus, fiul Mariei, va judeca lumea, prin urmare şi pe Mohamed însuşi.
Şi atunci, de unde această nivelare şi egalizare? De unde poate veni o asemenea viziune, întrebaţi? De la ispititorul. Cercetaţi-vă viaţa şi cugetaţi la ea, şi veţi vedea, în zilele noastre se vorbeşte mult – de către cei slabi în credinţă, fireşte – despre împăcarea şi egalizarea tuturor credinţelor. Şi dvs. v-aţi plecat acestor gânduri şi dorinţe. Vi s-a dat să vedeţi viziunea dvs. subiectivă obiectivată într-o nălucire – şi vă bucuraţi de asta ca de o milă a lui Dumnezeu. Eu nu aş zice că e milă, ci mai degrabă, un avertisment. Iertaţi-mă, dar aţi confundat conceptele. Una este pacea socială şi politică, alta e împăcarea credinţelor. Şi una este egalitatea în drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti, şi alta este egalizarea credinţelor.
Creştinilor li s-a poruncit cu stricteţe să fie milostivi faţă de toţi oamenii, fără deosebire de credinţă, dar, în acelaşi timp, şi ţinerea cu stricteţe a credinţei lui Hristos. În calitate de creştin, vă puteţi jertfi pentru cei de altă credinţă atât averea, cât şi viaţa, dar nicidecum şi adevărul lui Hristos – fiindcă averea şi viaţa sunt proprietatea dvs., iar adevărul lui Hristos, nu. Aici e piatra dvs. de poticnire – în această lipsă de discernământ. Din această lipsă de discernământ a venit şi confuzia în sufletul dvs.
În fapt, nu aţi văzut nici pe Hristos, nici pe Mohamed; aţi văzut doar sufletul dvs.
Dumnezeu să vă fie într-ajutor!
