În multe locuri ale Sfintei Scripturi vedem că se vorbeşte despre păcat. Dacă îl vom întreba pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ce este păcatul, ne va răspunde: păcatul este nelegiuirea[1]. Aşadar, păcatul este încălcarea şi dispreţuirea legii dumnezeieşti, iar nu a celei omeneşti. Păcatul este răscularea împotriva lui Dumnezeu şi încălcarea legii Lui. Orice facem sau spunem, orice gândim sau ne închipuim şi nu este în acord cu legea lui Dumnezeu, este păcat. Fratele meu, atunci când Dumnezeu ne spune, de pildă, să nu spunem minciuni, iar noi spunem; când spune să nu înjurăm, iar noi înjurăm; să nu furăm, iar noi furăm; să nu nedreptăţim, iar noi nedreptăţim; când ne spune să nu săvârşim adulter, să nu facem desfrânare, iar noi trăim în destrăbălare şi în desfrânare; când suntem nepăsători faţă de mântuirea noastră şi nu mergem la biserică, nu ne rugăm, nu ne pocăim, nu ne mărturisim, nu ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos; aşadar atunci când săvârşim atâtea şi atâtea fărădelegi, oare nu păcătuim? Oare nu încălcăm legea? Oare nu semănăm cu acei oameni care Îi spun lui Dumnezeu: În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaştem căile Tale[2]? Adică: „Depărtează-Te, Dumnezeule, de la mine, căci nu voiesc să aflu căile Tale, pe care vrei să meargă oamenii”.
Fratele meu, ori de câte ori păcătuim, să ştii că Îl jignim şi Îl dispreţuim pe Dumnezeu şi ne răsculăm împotriva Ziditorului nostru. De aceea să nu ne plângem dacă viaţa noastră este plină de mâhniri, încercări şi boli. Pavel, Apostolul lui Dumnezeu, ne spune: Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul[3]. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că: Pricina tuturor relelor sunt păcatele. Pentru păcate sunt întristările, pentru păcate tulburările, pentru păcate bolile şi toate patimile care dau peste noi şi care cu greu se vindecă… De asemenea păcatul ne păgubeşte. El ne pricinuieşte întristare şi tot felul de nenorociri. Da, fratele meu, drogul purtător de moarte al sufletului este păcatul.
[1] I In. 3, 4.
[2] Iov. 21, 14.
[3] Rom. 2, 9.
Extras din Greşit-am Ţie, Dumnezeul Meu, primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc!– Ieromonahul Cosma, Editura Evanghelismos.
