Cel care ne nedreptăţeşte, ne face bine

– Părinte, cum să-l vedem pe cel care ne nedreptăţeşte?

– Cum să îl vedem? Ca pe un mare făcător de bine al nostru, care ne face depuneri la Banca din Cer. Ne face bogaţi pentru veşnicie. Oare acesta este un lucru mic? Oare nu îl iubim pe făcătorul nostru de bine? Oare nu îi exprimăm recunoştinţa noastră? Tot astfel şi pe cel care ne nedreptăţeşte, să îl iubim şi să îi fim recunoscători, pentru că ne face bine pentru veşnicie. Nedrepţii se nedreptăţesc veşnic, în timp ce aceia care primesc cu bucurie nedreptatea, sunt îndreptăţiţi veşnic.

Un familist evlavios a suferit multe nedreptăţi la serviciul său. Avea însă multă bunătate şi le suferea pe toate fără să murmure. A venit odată la Coliba mea şi mi-a spus toate acestea, după care m-a întrebat: „Ce mă sfătuieşti să fac?”. „Aşa să faci: să priveşti la dreptatea şi la răsplătirea dumnezeiască şi să faci răbdare. Nimic nu se pierde. În felul acesta depui la banca lui Dumnezeu. În cealaltă viaţă negreşit vei primi mult pentru încercarea aceasta ce o suferi. Dar să ştii, Bunul Dumnezeu răsplăteşte şi în viaţa acesta pe cel nedreptăţit. Dacă nu întotdeauna pe cel ce suferă, în mod sigur pe copiii lui. Ştie Dumnezeu ce face. El poartă de grijă de făptura Sa”. Dacă face cineva răbdare, lucrurile vin la locul lor. Le iconomiseşte Dumnezeu. Dar este nevoie de răbdare, fără însă a băga logica. Dacă ştii că Dumnezeu pe toate le vede şi le supraveghează, atunci trebuie să te predai Lui cu totul. Vezi, Iosif[1] n-a vorbit atunci când fraţii lui l-au vândut ca rob. Putea să spună: „Sunt fratele lor”. Însă el n-a vorbit atunci, dar Dumnezeu a vorbit după aceea şi l-a făcut împărat. Dar dacă cineva nu face răbdare, se chinuieşte. Şi vrea ca lucrurile să-i vină numai aşa cum îi convine, cum îi place, dar desigur, odihnă nu află şi nici lucrurile nu decurg aşa cum vrea acela.

Dacă cineva este nedreptăţit în această viaţă de oameni sau de diavoli, Dumnezeu nu Se nelinişteşte, pentru că aceasta pricinuieşte câştig acelui suflet. Însă de multe ori spunem că suntem nedreptăţiţi, dar în realitate noi nedreptăţim. Aici este trebuinţă de luare-aminte ca să putem descoperi aceasta în sufletul nostru.

[1] Fac. 37, 20 ş.u.

Extras din Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2012.