Cel ce se prihăneşte pe sine în tot locul află odihnă

Povestit-a Fericitul Zosima că: Odată am şezut puţină vreme în lavra lui Avva Gherasim şi avea acolo pe unul iubit. Deci într-o zi şezând noi şi grăind pentru folos, a venit pomenire de cuvântul acela care a zis Avva Pimen, că cel ce se prihăneşte pe sine în tot locul află odihnă. Asemenea şi de cuvântul care a zis Avva Muntelui Nitriei. Că întrebat fiind: “Ce ai aflat mai mult în calea aceasta, părinte?”, a răspuns: “A se prihăni şi a se defăima pe sine totdeauna.” Pe care cuvânt l-a şi adeverit cel ce l-a întrebat, zicând: Altă cale nu este, fără numai aceasta.

Deci pomenind noi de acestea, ziceam între noi minunându-ne, câtă putere au cuvintele Sfinţilor. Cu adevărat, orice au grăit, din lucru şi din adevăr au grăit, precum a zis Marele Antonie. Şi pentru aceasta sunt puternice, pentru că s-au grăit de cei ce erau în lucrări, precum porunceşte un înţelept zicând: Pe cuvintele tale să le adevereze viaţa.

Acestea vorbind noi între noi, a zis acela: Și eu am încercat cu lucrul aceste cuvinte şi odihna care se face prin lucrarea lor. Că odată aveam în Lavra aceasta cu adevărat iubit pe un diacon, care nu ştiu de unde a luat bănuială asupra mea pentru un lucru care îi aducea lui scârbă. Deci a început a se purta către mine cu posomorâre. Iar eu, văzându-l pe el posomorât asupra mea, l-am întrebat ca să ştiu pricina scârbei. Iar el îmi zice: Lucrul acesta ai făcut şi pentru aceasta sunt mâhnit asupra ta. Iar eu, neştiind în sine-mi un lucru ca acesta, precum zicea acela că am făcut, îl încredinţam că n-am nicidecum ştire de lucrul acela. Iar el nu se pleca, ci mi-a zis: Iartă-mă, nu cred! Deci, ducându-mă la chilie, mă cercam pe mine mai cu de-adinsul, de am făcut un lucru ca acesta şi nu aflam.

După aceea l-am văzut pe el ţinând Sfântul Potir şi împărtăşind pe fraţi şi îl încredinţez pe el cu aceasta, zicând că: Nu mă ştiu să fi făcut ceea ce zici. Şi nici că nu s-a plecat.

Deci iar venindu-mi întru sine şi aducându-mi aminte de cuvintele acestea ale Sfinţilor Părinţi şi crezându-le cu adevărat, întorc puţin gândul şi zic întru sine-mi: Diaconul cu adevărat mă iubeşte şi, în dragoste pornindu-se, mi-a arătat ceea ce avea inima lui pentru mine, ca să mă trezvesc şi să nu mai fac acest lucru. Însă, ticăloase suflete, de vreme ce zici că nu ai făcut acest lucru, adu-ţi aminte de celelalte rele care ai făcut şi nu le ţii minte şi socoteşte că, precum cele ce ai făcut ieri şi alaltăieri le-ai uitat, așa şi acest lucru l-ai făcut şi l-ai uitat. Deci, din gândul acesta mi-am plecat inima așa, cum că cu adevărat l-am făcut şi l-am uitat, precum şi pe cele mai dinainte. Apoi am început să mulţumesc lui Dumnezeu şi diaconului că printr-însul m-am învrednicit să-mi cunosc greşeala şi să mă pocăiesc pentru dânsa.

Deci sculându-mă cu astfel de gânduri, m-am dus la chilia diaconului, ca să-i fac lui metanie şi să cer iertăciune, împreună încă şi să-i mulţumesc. Şi, stând lângă uşa, am bătut într-însa. Şi acela deschizând şi văzându-mă, îmi pune îndată el întâi metanie, zicându-mi: Iartă-mă, că de draci am fost batjocorit, bănuindu-te pentru lucrul acela! Căci cu adevărat m-a încredinţat Dumnezeu că tu cu nimic nu eşti părtaş la acest lucru, nici nu ştii câtuşi de cât ceva despre el. Dar începând şi eu să răspund pentru acesta şi să-l încredinţez, acela mi-a tăiat cuvântul zicând: Nu este trebuinţă!

Deci adăuga Fericitul Zosima zicând: Iată smerenia cea adevărată, cum a făcut inima celui ce o iubeşte pe ea! Încât nu numai că nu s-a smintit asupra diaconului, una, că a presupus despre dânsul ceea ce nu ştia şi fără de cuvânt s-a scârbit asupra lui, iar alta, că nu a primit încredinţările lui, care astfel erau încât puteau să plece şi pe un vrăjmaş; cu cât mai vârtos pe un prieten adevărat?! Nu numai dar pentru aceasta nu s-a smintit, precum am zis, ci şi asupra să şi-a scris greşeala care n-a făcut-o, socotind cuvântul aceluia mai vrednic de credinţă decât inima sa. Și nu numai aceasta, ci s-a ispitit a se și pocăi lui şi mulţumea că printr‑însul s-a izbăvit de păcat, pe care nicidecum nu-l ştia.

Extras din Patericul egiptean – Avva Zosima.

Total
42
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Matei 18, 1-11)

Next Post

Arhim. Serghei Baranov – Către draga mea fiică duhovnicească

Related Posts