Ierom. Savatie Baştovoi
Celor care nu găsesc Icoana în Biblie, vreau să le arăt că însăși Biblia este o Icoană.
De vreme ce “toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3, 16) și Dumnezeu Se conține în numele Său, spunem cu încredințare că Dumnezeu este în Scripturi.
Că numele Domnului este sălaș al Dumnezeirii o vedem lămurit peste tot în Scripturi, căci în numele lui Hristos se alungau demonii, în numele Treimii avem poruncă să botezăm, iar Moise primește porunca să nu ia numele Domnului în deșert, de unde pricepem clar că Dumnezeu se conține în numele Său, căci “sfînt și înfricoșător este numele Lui” (Psalm 110, 9).
Solomon zidește Templu “numelui Domnului Dumnezeu” (III Regi 5, 5), David se mărturisește numelui Domnului (Psalm 141, 7). În sfîrșit, acuzatorii lui Hristos, venind să-L lege pe Hristos în grădina Ghetsimani, cad cu fața la pămînt atunci cînd Hristos le răspunde “Eu sînt”, căci a zis-o în limba Scripturii, la fel cum a zis-o lui Moise atunci cînd Şi-a descoperit numele: “Eu sînt Cel ce sînt”. La auzul numelui lui Dumnezeu, prigonitorii cad cu fața la pămînt, acesta fiind încă un moment cînd Hristos Își descoperă Dumnezeirea: “Atunci cînd le-a spus: Eu sînt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pămînt” (Ioan 18, 5-6).
Cred că este de prisos să aducem și alte multe locuri din Scripturi de unde reiese că numele Domnului este sfînt și vrednic de închinare, cele înșiruite fiind îndestulătoare.
Cum vi se pare, dacă eu, cuprins de evlavie, voi săruta Biblia în care este numele Domnului, oare săvîrșesc un păcat? Dar dacă, după sărutare, îmi voi pleca fruntea și o voi lipi de sfintele cuvinte așa cum femeia păcătoasă și-a lipit capul de picioarele lui Hristos, oare va socoti cineva că mă închin chipurilor cioplite și lucrurilor făcute de mîini omenești? Ce blasfemie!
Dragii mei, așa cum cuvintele vorbite se adresează mai întîi urechii, tot așa cuvîntul scris se arată mai întîi ochiului. Litera scrisă este Icoana cuvîntului rostit.
Ceea ce sînt cuvintele pentru ureche, sînt culorile pentru ochi. Sau nu ne-a făcut Dumnezeu cu toate cele cinci simțuri și prin toate acestea Îl cunoaștem și Îl mărturisim? Oare mărturia Apostolilor nu este întărită, pe lîngă auzire, de vedere și pipăire? “Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul vieţii, vă vestim și vouă” (I Ioan 1-3).
Iată că vederea și pipăirea nu este deloc mai prejos decît auzirea în mărturisirea Evangheliei!
Acesta este cuvîntul prorocilor și al apostolilor către cei ce nu văd Icoana în Biblie, că însăși Biblia este o Icoană căreia ne închinăm și o sărutăm cu dragoste și cutremur. Nu lemnul hîrtiei cinstim, ci numele Cel Sfînt înscris pe materia stricăcioasă, același Nume care se scrie pe Icoana lui Hristos, sfințind astfel materia trecătoare, fără a o face de o fire cu Dumnezeu, așa cum Jertfenicul vechi era sfințit și vrednic de închinare, fără a deveni de o fire cu Dumnezeu.
Unuia Dumnezeu ne închinăm, cel în Treime descoperit și cunoscut, cinstind prin Icoană întruparea Fiului, prin Care Cel nevăzut și necuprins cu mintea a luat chip de om, a trăit printre noi, ne-a învățat cu sfînta Sa gură, ne-a dat Trupul Său spre împărtășire din preacuratele Sale mîini, îndumnezeind materia pîinii și a vinului, spre mîntuitea noastră. Acest trup sfînt îl reprezentăm în Icoane, la fel cum scribii au întipărit Scripturile și ne închinăm Lui ca unui Împărat și Dumnezeu a Căruia este slava în vecii vecilor. Amin.
