„Chipul Maicii Domnului devenise viu și se mișca”: istorisirea Icoanei „Bucurie Neașteptată”

Metanoia… un termen scurt dar profund din punct de vedere teologic, un cuvânt-cheie în adevăratul sens, căci numai el poate să ne deschidă porțile Împărăției Cerurilor. Provenind din cuvintele grecești „meta” (după, dincolo de) și „nous” (gândire, minte), metanoia înseamnă nu doar simpla pocăință, ci îndeamnă la o schimbare a minții, la o prefacere și la o schimbare a întregii gândiri, la o înnoire duhovnicească a cugetului nostru. Gheron Iosif Vatopedinul, unul dintre cei mai credincioși ucenici ai Cuviosului Iosif Isihastul și un mare Părinte purtător de har al veacului nostru, spunea că „pocăința înseamnă rechemarea minții acolo de unde a căzut, înseamnă schimbarea minții, căința pentru păcatele săvârșite”.

Despre schimbarea minții și despre pocăință ne vorbește și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu numele Bucurie Neașteptată, pe care Biserica noastră o pomenește pe 25 ianuarie și pe 1 mai deopotrivă. O Icoană pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care merită să o ținem minte și să o povestim ca pe o pildă, celor mici și celor mari, spre luare-aminte.

Iar dacă în mod obișnuit începeam excursul nostru artistic și iconografic plasând Icoana într-un anumit context istoric, legat de momentul descoperirii ei sau de minunea pe care a săvârșit-o în viața cuiva, de această dată vă propunem să primiți povestea plecând de la Acatistul închinat acestei Icoane, unde citim următoarele: „Văzând Preasfântă pe omul care, deşi era în fărădelege, dar în fiecare zi cădea cu credinţă înaintea cinstitei tale Icoane, ai luat aminte la slavoslovia şi a unui astfel de păcătos, ca şi toţi văzând îndurerarea ta de Maică, în cer şi pe pământ să-I strige lui Dumnezeu: Aliluia!”. (Condacul al doilea)

Înțelegem, așadar, încă de la început, că Icoana Maicii Domnului „Bucurie Neașteptată” a fost pictată în urma unei minuni săvârșite cu un tânăr stăpânit de o patimă trupească grea, care s-a rugat Maicii Domnului. Povestea aparte a fost consemnată în cartea „Lâna rourată” scrisă de Sfântul Dimitrie al Rostovului, prăznuit în calendarul nostru în ziua de 28 octombrie.

Mai precis, tradiția ne spune că un tânăr care era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care totuşi avea evlavie și către Maica Domnului, s-a rugat fierbinte într-o zi în faţa Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, înainte de a merge să săvârșească din nou păcatul. După ce și-a încheiat rugăciunea, urmând rânduiala obișnuită din celelalte zile, a privit în sus spre Icoană și a rămas încremenit, pur și simplu, de cele pe care le văzuse: Pruncul Iisus pe care Maica Domnului Îl ținea în brațele Sale avea multe răni dureroase și sângerânde pe mâini și pe picioare. Privind mai atent, a observat, de asemenea, că și chipul Preacuratei devenise viu, parcă, și se mișca. Maica Domnului avea o privire înduioșătoare, ca cea a unei mame care ar face orice pentru a-și izbăvi în următoarea clipă pruncul de chin, durere și suferință.

La rândul său, îndurerat peste măsură de cele pe care le văzuse, tânărul a spus: „O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?”. Atunci, Maica Domnului din Icoană i-a spus: „Tu şi alţi păcătoşi, prin păcatele voastre, Îl răstigniţi din nou pe Fiul meu. Tu îmi spui mie milostivă, iar după aceea mă insulţi cu faptele tale.” La auzul acestor cuvinte, tânărul s-a cutremurat și a înțeles că doar prin rugăciune poate scăpa de patima ce-l asuprea, spunându-i Maicii Domnului: „O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!” Se spune că, în acea clipă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, care părea a fi în continuare de neclintit. La finalul rugăciunii, însă, a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: „Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-mi sărute rănile.”

Atunci, tânărul iertat, martor al propriei sale vindecări, în chip minunat, s-a ridicat şi a sărutat rănile Mântuitorului cu bucurie și cu profundă recunoștință… Cine ar fi crezut că aceea este ziua unei „nașteri din nou”, a unui nou început pentru sufletul său încețoșat de negura patimilor? Din acel moment, se spune că tânărul și-a trăit viața cucernic și în curăție, după poruncile Domnului, primind bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.

După cum am menționat și la începutul editorialului nostru, acest eveniment cu totul minunat a fost povestit de către Sfântul Dimitrie al Rostovului. Istorisirea sa l-a inspirat pe un pictor credincios să zugrăvească Icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată”, în care apare pictat un tânăr care stă în genunchi în faţa Icoanei, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în partea inferioară a Icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii Sfântului Dimitrie: „A fost cândva un om păcătos…”.

Au trecut zeci și sute de generații de la acea întâmplare aparte, însă duhul pocăinței despre care vorbește această Icoană a rămas viu și grăitor. Până în zilele noastre, Icoana „Bucurie Neaşteptată” este cunoscută ca fiind vindecătoare de felurite boli fizice și psihice, dar și ca tămăduitoare grabnică a depresiei și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești.

Așadar, în această zi de 25 ianuarie, dar nu numai, să aducem și noi prinos de cinstire Maicii Domnului, pentru ca ea să reverse asupra noastră și asupra familiei noastre toate darurile cele bogate, păzindu-ne de boli și de încercări.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

Total
447
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Marcu 11, 22-26)

Next Post

Cu noi este Dumnezeu. Dar noi suntem cu El?

Related Posts