Povețe părintești

Sfaturi de suflet folositoare ale Starețului Efrem Filotheitul

Orice osteneală și suferință și ispită, binecuvântatul meu fiu, nu se poate compara cu acea viață fericită. Mii de vieți să fi avut și pe toate să le fi jertfit, nu am fi făcut nimic vrednic în comparație cu slava cea viitoare, pe care Stăpânul Hristos prin Cinstitul și de viață făcătorul Său Sânge vrea să ne-o împărtășească. Pentru aceasta Apostol Pavel, spune: „Nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum de a se asemăna cu slava cea viitoare, care va să se descopere întru noi”[1].

Cugetă și la aceasta că omul „ca floarea se ofilește și ca visul trece”. Și iarăși, „la glasul trâmbiței pământul se va cutremura și toți morții vor învia pentru întâmpinarea lui Hristos. Când se va deschide poarta veacului viitor și când se va nimici lumea aceasta, atunci se va face restabilirea firii noastre în starea primară. „Domnul va schimba chipul trupului smereniei noastre, ca să fie asemenea Trupului slavei Sale”[2]. Căci firea este cea care suspină și împreună-pătimește, așteptând cu nerăbdare arătarea slăvită a fiilor lui Dumnezeu. „Pentru că nădejdea zidirii descoperirea fiilor lui Dumnezeu așteaptă”[3].

Neasemănată este măreția omului, pe care Dumnezeu îl înalță la atât de mare înălțime și slavă! Iar noi, păcătoșii și pătimașii, rămânem nepăsători față de această mare bogăție și aveam cugetări cu totul pământești. Trupul acesta, care este pământ și duhoare, să se învrednicească să devină asemenea slavei lui Dumnezeu, să devină îngeresc! Oamenii sunt materiali în comparație cu Îngerii, care sunt ființe cu totul duhovnicești. Îngerii în comparație cu Dumnezeu au o oarecare „materie”. Nu sunt ființe cu totul imateriale, precum Dumnezeu Care este Lumină neapropiată. Atunci și oamenii vor deveni îngerești și se va face unirea plinătății Bisericii, adică a credincioșilor, cu Hristos. Cu câtă iubire părintească spune Domnul nostru: „Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o”[4].

Se aseamănă bogăția lumească cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu? Să fim și noi acolo unde este Domnul nostru! Acolo unde Îngerii se înfricoșează și nu îndrăznesc să se apropie! O, Înțelepciune și bogăție a lui Dumnezeu nesfârșită!

Nu uita, fiul meu, întunericul tău. Privește în Cer bunătățile care ne așteaptă. Ce sunt cele de aici? Oare, nu sunt cenușă și pulbere și vis? Nu vedem, oare, toate zăcând în stricăciune? Pe când cele de sus sunt veșnice. Împărăția lui Dumnezeu este nesfârșită și fericit este cel ce se va sălășlui în ea, căci va vedea slava dumnezeiescului Chip.

Fiul meu, să nu uiți că suntem trecători în această lume și că viața noastră atârnă de un fir de ață. Toate bunătățile din lume sunt deșarte.

Când avem această cunoaștere a adevărului, ne vom îndrepta în fiecare clipă ochii sufletului nostru către viața veșnică, către Ierusalimul cel de sus, acolo unde Cetele Îngerilor cântă cântările lui Dumnezeu, a căror dulceață și înțelepciune sunt necuprinse cu mintea. O, fiii mei, câtă slavă vor avea sufletele noastre atunci când după moarte vor urca la Ceruri și se vor număra împreună cu Îngerii Cerului!

[1] Romani 8,18.

[2] Filipeni 3,21.

[3] Romani 8, 19.

[4] Ioan 17,24.

Total
13
Shares
Previous Post

Despre îndatoririle preoților

Next Post

De ce Creștinismul nu trebuie să se schimbe odată cu vremurile?

Related Posts