Preot Alexandru Lungu
Cimitirul este cea mai importantă școală a veșniciei. Când am fost mânat de gânduri de mândrie am vizitat locul de odihnă a împăraților și a marilor personalități. Toți se găsesc laolaltă în aceeași cutie a morții, indiferent de statutul pe care l-au deținut în viață. Nu am găsit mort care să se fălească cu trecutul său și nici să îi pese de edificiile ridicate în timpul vieții. Nu am întâlnit mândria în mormântul strămoșilor și nici ura și ambiția de odinioară pe când își plimbau pașii prin viață. La mormânt ne părăsesc orgoliile și toate prieteniile sunt praf purtat de vânt, atunci când gongul morții va suna fără excepție pentru fiecare dintre noi.
Am zărit totuși speranță la locul de odihnă a Sfinților și în cimitirele unde se odihnesc marii duhovnici. Acolo am simțit speranță și pace. Mi-am adus aminte de cuvintele lui Hristos din Scriptură: Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Bogățiile le vom lăsa într-o zi și alții vor intra în posesia lor. Copiii vor crește și se vor împrăștia la casele lor, iar noi vom deveni amintiri într-un final, chiar și pentru cei mai dragi dintre ai noștri. Dar dincolo de această viață există o singură speranță ce nu va pieri în veac. Hristos cel mort și înviat!
