Cine a fost Cuvioasa Casiana Imnograful?

Câteva însemnări importante

despre Troparul din Miercurea cea Mare

Troparul de astăzi ne dă posibilitatea să ne aducem aminte cine a fost Cuvioasa Casiana Imnograful care se prăznuiește la 7 Septembrie. De asemenea în textul care urmează se menționează câteva însemnări importante referitoare la Troparul Casianei. Casianei îi sunt atribuite în jur de 45 de lucrări, dintre care cel puțin 23 sunt fără nici o îndoială ale ei, în timp ce celelalte au o proveniență necunoscută.

Biografia

Cuvioasa Casiana (sau Kassia sau Ikasia sau Eikasia) Imnograful s-a născut între anii 805 – 810 în Constantinopol și a trăit în perioada împărăției lui Teofil (829-842). Când a crescut a îmbinat frumusețea trupească cu înțelepciunea ei. Trei cronicari bizantini, Simeon Metafrastul, Gheorghie Amartolos și Leon Gramaticul, menționează că ea a luat parte la ceremonia alegerii de mireasă pentru împăratul Teofil, pe care a organizat-o mama lui vitregă, Eufrosina. Împăratul Teofil a ales-o pe Casiana de mireasă dându-i un măr de aur. Uimit de frumusețea Casianei, tânărul împărat s-a apropiat de ea și i-a spus:

  • Din femeie au venit în lume cele rele, referindu-se la păcat și la nenorocirile ce au urmat din călcarea poruncii de către Eva.

Casiana, totdeauna pregătită de răspuns i-a spus împăratului:

  • Dar tot din femeie izvorăsc cele mai bune, referindu-se la nădejdea mântuirii venită prin întruparea lui Hristos din Maica Domnului.

 

Potrivit tradiției dialogul exact a fost următorul:

  • Din femeie cele mai rele.

  • Dar din femeie cele mai bune.

Egoismul lui Teofil a fost rănit, iar rezultatul a fost respingerea Casianei și alegerea Teodorei de soție.

Următoarele informații care se păstrează despre Casiana se referă la faptul că în anul 843 ea a întemeiat o mănăstire cu viață de obște în partea de apus a Constantinopolului, lângă zidurile cetății, în care ea a devenit prima stareță. Deși mulți cercetători atribuie acestei alegeri eșecul de a deveni împărăteasă, o epistolă a Sfântului Teodor Studitul însă atribuie alte pricini acestei întreprinderi a ei. Păstra o legătură strânsă cu Mănăstirea Studion din vecinătate, care avea să joace un rol important în reeditarea cărților liturgice bizantine ale secolelor 9 și 10, având drept consecință salvarea operelor ei (Kurt Sherry, p. 56).

Potrivit tradiției, împăratul Teofil continuând să fie îndrăgostit de ea și dorind s-o mai vadă, pentru ultima dată, a mers la Mănăstirea unde se afla. Casiana se afla singură în chilia ei, scriind cunoscutul ei Tropar, care se cântă în biserici în Sfânta și Marea Miercuri, când s-a înștiințat de venirea suitei împărătești. Încă îl iubea pe împărat, dar fiindcă își afierosise viața lui Dumnezeu, s-a ascuns, nedorind să lase vechea ei patimă să biruiască râvna ei monahală. A lăsat însă pe o masă Troparul pe jumătate scris. Teofil a descoperit chilia ei și a intrat în ea singur. A căutat-o, dar nu a găsit-o. Ea însă îl urmărea dintr-un dulap în care se ascunsese. Teofil s-a întristat, a plâns și s-a căit că pentru o clipă de mândrie a pierdut o femeie atât de frumoasă și înțeleaptă. Apoi a aflat Troparul Casianei și l-a citit, după care s-a așezat și a adăugat un stih la el. Potrivit tradiției stihul acesta a fost: „Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai, în amiază, de frică s-a ascuns”. La plecare a observat unde era ascunsă Casiana, dar nu a vrut s-o descopere, respectând dorința ei. După plecarea împăratului Casiana a ieșit din ascunzătoarea ei, a citit adaosul împăratului, după care a completat Troparul.

Această mare poetă, alcătuitoare de imne și compozitoare a Bisericii noastre, Sfânta Casiana, a călătorit în Italia și în Creta și s-a stabilit la Kasos1, unde și-a sfârșit viața pământească. După moartea ei, trupul i-a fost pus într-o raclă de marmură și așezat într-un paraclis, care era închinat numelui ei. Astăzi se păstrează racla și mozaicul bizantin din secolul 9. De asemenea în acel paraclis există o placă inclusă în perete cu semnul Crucii pe ea și cu data de 890 d. Hr. După informațiile primite de la locuitorii din Kasos, osemintele Cuvioasei au fost duse în Ikaria2.

Cu toate că pomenirea ei nu este menționată în nici un sinaxar, locuitorii din Kasos, datorită înrudirii numelui ei cu insula lor, au fixat pomenirea ei la 7 Septembrie, iar Gheorghie Sassos Kasiotul a alcătuit o Slujbă a ei, care a fost publicată în Alexandria în 1889 în tipografia de acolo numită „Metarritmiseos”. Lucru ciudat este că această slujbă a fost afierosită Patriarhului Sofronie al Alexandriei, care a dat-o spre tipărire Mitropolitului Ghermanos al Thebaidei (la 1 Septembrie 1889) și astfel, s-a oficializat într-un anumit fel canonizarea Casianei de către Biserica Alexandriei, așa cum doreau locuitorii insulei Kasos.

Prezența Casianei i-a umbrit pe imnografii și compozitorii epocii ei, deoarece dobândise faima de femeie compozitoare celebră (scria și cântările și melodia) în istoria muzicii bizantine. Având un talent deosebit, inteligență, sensibilitate și o bogăție de exprimare, s-a distins în domeniul μελουργίας ( la aceasta a ajutat-o marea ei cultură, pe care obârșia ei nobilă i-a îngăduit s-o dobândească). De aceea și lucrarea ei este diacronică și totdeauna actuală, mișcând sufletește mai ales lumea ortodoxă.

Casianei îi sunt atribuite în jur de 45 de lucrări, dintre care cel puțin 23 sunt fără nici o îndoială ale ei, în timp ce celelalte au o proveniență necunoscută. De asemenea a alcătuit melodiile multor texte ale diferiților imnografi. Dintre cele mai cunoscute tropare, cel mai renumit este: „Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe…” pe glasul 8, care se cântă în biserici în Sfânta și Marea Miercuri, precum și irmoasele de la Cântarea 1 și Cântarea 5 a Canonului din Sâmbăta Mare: „Pe Cel ce a acoperit cu valul mării oarecând…” și: „Lumina cea neînserată a dumnezeieștii Tale arătări…”. Cea mai mare parte a operei saleeste constituită din stihiri la Sfinți. Tot ei i se atribuie și multe slave, printre care și o slavă renumită la Nașterea Domnului: „August singur stăpânitor…” pe glasul 2. Potrivit bizantinologului K. Krumbacher „Casiana a fost o personalitate renumită și opera ei se distinge printr-o inițiativă puternică, cultură profundă, convingere și îndrăzneală. Avea un simțământ adânc și o deosebită evlavie”. Și Sofronie Evstratiadis, referindu-se la opera ei, scrie că „este caracterizată de o muzicalitate care te îndulcește și de care nu te mai saturi”.

Câteva însemnări importante referitoare la Troparul Casianei. Mulți creștini cred (în mod greșit) că autoarea, Casiana, a fost o femeie păcătoasă și stricată, și că scriind despre femeia desfrânată din Evanghelie, a găsit prilej să vorbească despre sine. Însă așa cum citim în viața ei, aceasta nu se vede de nicăieri. Casiana a fost o monahie cuvioasă din Bizanț, înzestrată cu un talent poetic uimitor. În locul porfirii împărătești a preferat chipul smerit de monahie și a scris multe imnuri.

Așadar, cine este femeia păcătoasă despre care vorbesc toate troparele din Miercurea cea Mare? La întrebarea aceasta destui răspund (greșit) că, devreme ce nu este Cuvioasa Casiana, atunci femeia păcătoasă și stricată trebuie să fie Maria Magdalena. Adevărul însă este că Maria Magdalena nu a fost niciodată stricată și desfrânată, ci a fost o ființă care pătimea și a fost vindecată de Hristos. Evanghelistul Luca spune limpede despre Maria Magdalena: „Și cei doisprezece erau cu El; și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni”3. Deci, Maria Magdalena a fost demonizată, iar Hristos a scos demonii din ea, precum a scos demonii din atâția oameni.

Dar atunci cine este desfrânata care a uns cu mir picioarele lui Hristos, desfrânata despre care vorbesc troparele din Miercurea Mare? Femeia păcătoasă și stricată, cea care a uns picioarele cu mir picioarele lui Hristos, nu ne este cunoscută, este anonimă. Ați auzit în vreun tropar despre numele desfrânatei? Ați citit la evanghelistul Luca, care descrie scena, că se vorbește undeva despre numele ei? Nu! Este caracteristic faptul că Apostolii, în timp ce nu-și ascundeau propriile lor nedesăvârșiri și căderi, când vorbesc despre marii păcătoși care se pocăiesc, nu le menționează numele, fiindcă nu vor să-i înjosească.

Troparul Casianei.

Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului, şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai, în miazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,
Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel Ce ai nemăsurată milă.

1 Insulă în partea sudică a Mării Egee.

2 Insulă în partea răsăriteană a Mării Egee.

3 Luca 8, 2.

Total
1
Shares
Previous Post

Îndatoririle noastre în Săptămâna Mare

Next Post

De ce Hristos nu l-a schimbat pe Iuda?

Related Posts