Alianța Părinților împreună cu Asociațiile Pro Consumatori, Medici pentru Consimțământ Informat, Neam Unit și Pro Decizii Informate, organizează o manifestație publică, Duminică 7 Martie 2021 orele 15, în București, Parcul Izvor – lângă Parlament.
Proiectul Legii privind vaccinarea persoanelor în România (PLx 399/2017 din Camera Deputaților) conţine prevederea obligativităţii vaccinării pentru întreaga populație.
Oricine verifică textul legii va constata că articolele 6, 13, 16, 68, 71 (și nu numai) prevăd obligativitatea vaccinării pentru copii și pentru adulţi (cu oricâte vaccinuri și ori de câte ori ar decide statul), precum și amenzi uriașe în caz de refuz.
Deci, este dincolo de orice îndoială faptul că acest proiect de lege, dacă ar fi adoptat în forma actuală, ar introduce de jure și de facto obligativitatea vaccinării în România.
Amintim parlamentarilor că au fost aleși pentru a servi poporul român în deplin respect pentru prevederile constituţionale și pentru prevederile altor legi aflate în vigoare. Le amintim, de asemenea, că:
1- În România nicio intervenţie medicală nu poate fi obligatorie. Orice cetățean român are dreptul să refuze sau să oprească orice intervenţie medicală asupra propriei persoane (drept prevăzut în Legea drepturilor pacientului – Legea nr.46/2003, art.13).
2– Legea privind reforma în domeniul sănătăţii (nr.95/2006) stipulează că medicul trebuie să acționeze respectând voinţa pacientului şi dreptul acestuia de a refuza ori de a opri orice intervenţie medicală asupra sa – Art.382.(1).
3- Constituţia României garantează drepturi individuale care împiedică legiferarea oricăror acte medicale obligatorii. Orice persoană are dreptul la integritate fizică (Art.22), libertatea individuală este inviolabilă (Art.23) și orice persoană are dreptul să dispună de ea însăşi (Art.26).
4- Codul Civil garantează integritatea şi autodeterminarea persoanei. Integritatea fizică și autodeterminarea oricărei persoane sunt garantate si ocrotite in mod egal de lege – Art. 61.(1). Corpul uman este inviolabil. Orice persoană are dreptul la integritate fizică -Art. 64.(1),(2).
Din dreptul internațional
1- Convenția de la Oviedo prevede ca regulă de bază suveranitatea principiului consimțământului liber, informat și neviciat (Art.5) și primatul interesului binelui persoanei față de interesul general al societății sau științei (Art. 2). Convenția este un tratat al Consiliului European ratificat de țara noastră prin Legea nr. 17 din 22 februarie 2001.
2- Codul Nurenberg și numeroase alte tratate internaționale precum Declarația de la Geneva, Raportul Belmont, Declarația de la Helsinki, susțin autodeterminarea persoanei și necesitatea consimțământului informat.
Obligativitatea vaccinărilor vine în contradicție cu toate aceste reglementări de drept intern și internațional, cu etica și deontologia medicală, cu logica simplă și cu bunul simț. Oricât de bun ar fi un produs sau un medicament, el nu poate fi impus peste voința persoanei. Mai mult decât atât, pentru orice tratament medical, consimțământul persoanelor este interzis a fi manipulat cu scopul determinării la efectuarea unui act medical.
Acuzarea părinților de “neglijență medicală” dacă nu doresc să își vaccineze copilul (art. 66 pct. e) din proiectul de lege), fără a se ține cont că aceștia sunt factorul de decizie dacă copilul urmează sau nu a fi vaccinat, la recomandarea medicului care consultă copilul, este un abuz.
Nu se ține cont de faptul că în virtutea autorității părintești, părinții aleg să nu își vaccineze copiii în condițiile în care populația este forțată la acceptarea unui act medical, fără o informare corectă și completă pro și contra vaccinare, fără analize imunologice și fără să existe răspunderea medicului sau a oricărei autorități care vrea să impună vaccinarea obligatorie, cu privire la reacțiile adverse ce pot apărea (practica dovedind că acestea sunt în număr alarmant de mare).
Utilizarea oricărui produs sau efectuarea oricărui act medical care presupune riscuri oricât de mici, trebuie să fie lăsate la libera alegere a oamenilor cărora acestea le sunt destinate. Legea trebuie să apere drepturi, nu să le anuleze, legea trebuie să prevină abuzuri, nu să le faciliteze.
Pe lângă vicierea (manipularea) consimțământului în aproape tot cuprinsul textului de proiect de lege, sunt încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului, statuate în Constituția României, după cum urmează :
Art. 22 – (pct. 1) Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.
Art. 23 – (pct. 1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.
Art. 24 – (pct. 1) Dreptul la apărare este garantat.
Art. 26 – (pct. 2) Dreptul persoanei de a dispune de ea însăși.
Art. 29 – Libertatea conștiinței (pct. 1) – ….nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie….contrar convingerilor sale. (pct. 2) Libertatea conștiinței este garantată. (pct. 6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.
Art. 30 – (pct. 1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Art. 31 – (pct. 1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (pct. 2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. (pct. 4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
Art.32 – (pct. 1) Dreptul la învățătură este asigurat prin….
Art.34 – (pct. 1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.
Art.48 – Familia (pct. 1)….părinții au dreptul și îndatorirea de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.
Coroborate cu:
LEGEA 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Art. 2 pct. (2) Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv și la viața de familie.
(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei.
Art. 5 pct. 2 – răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților; pct. 4 – intervenția statului este complementară.
CODUL CIVIL: Conținutul autorității părintești este prevăzut de dispozițiile imperative ale art. 487 din Codul Civil, care spune: “Părinții au dreptul și îndatorirea de a creste copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia”.
În ceea ce privește intervențiile medicale asupra unei persoane, Codul Civil, la art. 67, dispune imperativ ca ,,nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.’’
LEGEA nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative;
TRATATUL PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE referitoare la protecţia sănătăţii umane şi dreptul la respectarea statutului, identităţii religioase si cofesionale a bisericilor, asociațiilor și comunităților creștine.
DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI cu privire la dreptul la viaţă şi libertate, dreptul la protecţia vieţii personale şi de familie împotriva oricăror imixtiuni arbitrare, dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi de religie dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării;
CONVENŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE referitoare la dreptul la viaţă, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi dreptul la libertatea de exprimare;
CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE referitoare la dreptul la viaţă, dreptul la integritatea persoanei, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, dreptul la libertatea de exprimare, drepturile speciale ale copilului.
CONVENŢIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI referitoare la dreptul inerent la viaţă, dreptul la libertatea de opinie, dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, dreptul la protecţia copilului împotriva oricăror forme de violenţe şi vătămări;
TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului.
Atragem atenția în mod deosebit asupra faptului că peste 10 zile, pe 17 martie, pașaportul digital de vaccinare va intra în procesul de legalizare și va fi impus în Uniunea Europeană. Anunţul a fost făcut de președinta Comisiei Europene.
Dacă legea vaccinării va fi votată în forma actuală, acest lucru va atrage după sine și obligativitatea pașaportului de vaccinare.
Pentru toate motivele prezentate CEREM amendarea proiectului de lege după cum urmează:
1 – Legea să asigure pacientului dreptul să refuze vaccinarea, un act medical.
2 – Medicului să i se permită să informeze corect pacientul şi să decidă liber dacă recomandă vaccinarea, sau nu, în funcţie de interesul şi starea de sănătate a pacientului.
3 – Să fie eliminate orice fel de sancţiuni pentru pacienţii sau medicii care refuză vaccinarea.
4 – Să fie eliminată noțiunea de obligativitate a vaccinării sub orice formă (explicită, sau implicită) prin măsuri punitive și coercitive.
5 – Să se elimine art. 40 “Sesizează Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu privire la existenţa unei suspiciuni de încălcare a dreptului copilului la sănătate de către părinţi…”
6 – Noţiunea de obligativitate să fie înlocuită în textul legii cu aceea de recomandare.
În concluzie, nu pentru ideea vaccinării se ridică opoziția, ci efectiv datorită faptului că decizia omului de a se vaccina sau nu, în totală și reală cunoștință de cauză, este un act de dispoziție personal care privește existența și integritatea fizică a acestuia, conferindu-i dreptul inviolabil și inalienabil la viață și sănătate.
Prin obligarea la vaccinarea în masă și fără discernământ din partea autorităților de specialitate abilitate, a persoanelor din Romania, precum și prin sancțiunile aplicate persoanelor fizice, juridice și părinților care refuză vaccinarea, deși aparent, la nivel declarativ, scopul prezentei legi este acela de a “asigura dreptul la sănătate individuală și colectivă”, în fapt , prin însăși cuprinsul ei se încalcă în mod flagrant dreptul pretins a fi apărat.
Sursa: http://r3media.ro
