Preot Ioan Istrati
Îmi scrie o fată:
– Părinte, sunt terminată. De trei zile nu mă pot ridica din pat, mi-e un rău îngrozitor, mă doare cumplit capul, amețesc, mușchii mă dor.
Îi zic:
– Uite, te pomenesc să îți revii. Doamne ajută. Atât.
Peste vreo oră fata îmi scrie:
– Părinte, în clipa când am citit că mă pomeniți, am simțit o imensă bucurie, o putere, m-am ridicat din pat, am mâncat ceva, am băut apă. În jumate de oră nu mai aveam nimic.
I-am zis:
– Eu nu am absolut niciun merit. E doar credința ta, puterea lui Dumnezeu de a sfărâma răul în omul care crede, Taina iubirii lui Hristos care umple inima de putere și de lumină din cer.
