Creştini, L-aţi cunoscut pe Hristos

Sfântul Ignatie Briancianinov

Să privim şi să vărsăm lacrimi amare! Creştini care nu ştiu în ce constă creştinismul! Foarte rar putem găsi astăzi, în această mulţime de aşa-numiţi creştini, pe unul care să fie cu adevărat şi conştiincios, prin cuvânt şi faptă, creştin!
Creştinilor, aţi purces la lucrarea mântuirii, fără să ştiţi ce este mântuirea, fiindcă oamenii au nevoie de aceasta, dar în cele din urmă Îl nesocotesc pe Hristos, singurul scop în sine şi mijloc pentru mântuirea noastră. Ascultați adevărata învăţătură în punctul acesta, învăţătura sfintei noastre Biserici, cea Ortodoxă.

Mântuirea constă în regăsirea comuniunii cu Dumnezeu. Această comuniune a fost pierdută de întreg neamul omenesc atunci când strămoşii noştri au căzut în păcat. Întregul neam omenesc aparţine unei categorii de făpturi căzute şi osândite. Osânda este moştenirea fiecărui om, fie că este virtuos, fie nelegiuit.
Un singur lucru este necesar pentru mântuirea noastră: Credinţa! Dar Credinţa este Faptă. Prin credinţă şi doar prin credinţă putem veni în comuniune cu Dumnezeu, cu ajutorul harului Tainelor, pe care Acela ni le-a predanisit. N-aveţi deloc dreptate atunci când spuneţi şi gândiţi că „oamenii buni” dintre atei şi musulmani se vor mântui, adică vor veni în comuniune cu Dumnezeu.

Biserica de la început n-a cunoscut decât o singură cale de mântuire: pe Teantropicul- Izbăvitorul Hristos!
Cel ce învaţă că mântuirea este posibilă fără Hristos, Îl tăgăduieşte pe Hristos şi, fără să-L cunoască, săvârşeşte cumplitul păcat al hulirii. Orice scriitor inspirat de Dumnezeu al Sfintelor Scripturi caută Faptele Credinţei şi nu faptele bune ale firii noastre căzute! Caută credinţa trăitoare, care se pecetluieşte cu faptele omului nou, iar nu faptele bune ale ipostasului nostru căzut, pe care credinţa îl respinge.

Uitaţi-vă în Noul Testament şi, în general, în toată Sfânta Scriptură şi veţi observa că aceasta cere păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iar această păzire este numită Faptă! Deoarece prin păzirea poruncilor, credinţa către Dumnezeu este trăitoare şi activă. Iar fără aceasta, credinţa este moartă şi inactivă.