Cum a ajuns Sfântul Antipa ocrotitorul bolnavilor de dinți?

UN NUME UITAT

În capitolul al 2-lea din Apocalipsă, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan îi scrie episcopului din Pergam, amintind de un oarecare Antipa pe care îl numește „martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuiește satana”. 

Nu am căutat să aflu cine este Antipa, până când am descoperit că Biserica la care merg își sărbătorește hramul de primăvară în ziua pomenirii Sfântului Antipa al Pergamului, ocrotitorul bolnavilor de dinți. 

O fi vreo legătură între cei doi? m-am întrebat atunci. Și cum de a ajuns un Mucenic să-i aibă grijă de cei cu probleme stomatologice?

„ERA CA O LUMINĂ ÎN ÎNTUNERIC, CA UN TRANDAFIR ÎN MIJLOCUL SPINILOR, CA NIȘTE AUR ÎN MIJLOCUL NOROIULUI”

În timpurile vechi, pe când Imperiul Roman se întindea peste o mare parte din lumea aceasta și Domițian era împărat, creștinii erau persecutați. Printre ei s-a numărat și Sfântul Antipa. De fiecare dată când îi privesc Icoana din Biserică, îmi amintesc câte a îndurat. În Icoană, e pictat în mijlocul flăcărilor. 

Sfântul Antipa a trăit în secolul I și a fost episcop în Pergam, un oraș antic important, din Asia Mică. El era atât de credincios, încât prin puterea rugăciunii reușea să alunge diavolii din cetatea sa, diavoli pe care păgânii îi credeau zei. Toți au fugit de acolo, ba chiar s-au arătat în vis slujitorilor lor, spunându-le că, din cauza episcopului creștin, nu se mai pot bucura de jertfe.

Dar, fără să se teamă de persecutori, Sfântul Antipa le vorbea în continuare oamenilor despre adevărata credință în Hristos și respingea credința în idoli. 

UN ADEVĂR

Într-o zi, păgânii l-au prins și l-au dus la conducătorul lor. 

– De ce nu respecți ordinele împăratului și îi încurajezi și pe alții să facă la fel?! a izbucnit acesta. Tulburi jertfele pe care le aducem zeilor și nu-i lași să se bucure de ele. De asta, toți au părăsit cetatea. Iar de va veni o nenorocire peste noi, cine-o să ne mai apere?

Apoi l-a îndemnat să renunțe la credința lui și să îi cinstească pe idoli. 

Cum a reacționat Sfântul Antipa? A răspuns că el va rămâne creștin orice ar fi! 

– Dacă zeii voștri pe care îi venerați sunt alungați de către un muritor, a explicat el, e clar că greșiți. Dacă aceștia recunosc că sunt învinși de un om, atunci cum ar putea să protejeze un oraș sau un popor?

RUGĂCIUNE ÎN SUFERINȚĂ

Văzând că Sfântul Antipa rămâne neînduplecat, păgânii l-au dus la templul zeiței Artemis, unde exista un altar de aramă sub forma unui bou și l-au aruncat în focul ce ardea acolo.

Deși suferea, el se ruga lui Dumnezeu încontinuu și Îi mulțumea pentru binele primit în timpul vieții: „Dumnezeule, Îți mulțumesc de toate bunătățile Tale, că ne mântuiești pe noi cei ce nădăjduim spre Tine și m-ai învrednicit să fiu unul dintre Mucenicii Tăi. Primește duhul meu când va ieși din viața aceasta. Și nu numai pe mine, dar și pe cei ce vor fi după mine să-i faci părtași milei Tale…”

OCROTITORUL BOLNAVILOR DE DINȚI. ȘI NU DOAR AL LOR 

L-a mai rugat pe Dumnezeu ceva: să îi apere de boli pe toți cei care îl vor pomeni după moarte. Să îi ferească mai ales de nesuferita durere de dinți! Apoi, sufletul său s-a înălțat la ceruri. 

După ce Sfântul Antipa a plecat din această lume, Moaștele sale au fost duse în Pergam, de către credincioși. Din ele izvora mir, care vindeca toate bolile și alina suferințele. 

CE ÎNVĂȚĂM DIN VIAȚA LUI?

Sfântul Antipa a rămas ferm în credință, în ciuda oricăror presiuni. A găsit putere și alinare în rugăciune. Și-a pus toată încrederea în Dumnezeu, chiar și în mijlocul suferinței extreme. 

Iar momentul supliciului său, când se ruga pentru alții, mă face să mă întreb cât mă gândesc eu la cei de lângă mine și cât bine le fac (măcar rugându-mă pentru ei, dacă nu altcumva). 

Sfântul Antipa va fi sărbătorit în curând, în 11 aprilie. Viața și martiriul său sunt exemple de curaj, de perseverență și ne îndeamnă să avem încredere în Dumnezeu și să-I cerem sprijinul – în toate momentele vieții noastre. 

Îmi place curajul Sfântului Antipa. Mă miră puterea cu care a înfruntat atâtea suferințe. 

Uneori, când mi se face frică de ceva, mă gândesc la el și mă rog să îmi dea un pic din puterea lui. 

Ioana Revnic

Sursa: http://basilica.ro.

Previous Post

Acatistul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

Next Post

Oamenii te vor fericit, dar nu mai fericiți decât ei

Related Posts
Total
0
Share