Preot Alexandru Lungu
Te-ai trezit dimineața și în patul tău se află omul iubit. În camera alăturată sunt copiii, acele ființe care uneori te storc de energie și, totuși, fără prezența lor viața ar fi gri.
Începi să pregătești copiii pentru școală sau grădiniță, te arunci în traficul infernal al dimineții și la radio lași să ruleze piesele preferate ale copiilor, acelea pe care dimineața de dimineața le tot auzi, încât ai început să le știi pe dinafară.
Soarele este pe cer, poți să mergi liniștit la serviciul tău.
Întorcându-te acasă, te reîntâlnești cu sotul/soția, îți iei în brațe copiii, ei se joacă, totul devine un câmp al fericirii. Țipă, râd, aleargă dintr-o cameră în cealaltă.
Vine ora de culcare și îi așezi pe cei dragi în patul lor și tu eşti recunoscător pentru faptul că ai un motiv să te culci și altul să te trezești și să o iei de la capăt, încă o dată și încă o dată.
Fericirea este simplă, palpabilă, nu necesită artificii.
Bucurați-vă de lucrurile simple, în ele se ascunde frumusețea fiecărei zile. Sus inima!
