Monahul Nectarie Munteanu de la Chilia „Sfântul Ipatie” din Sfântul Munte Athos semnalează, într-un material trimis la redacție, că în 28 Martie se împlinesc 49 de ani de la întâlnirea istorică dintre delegația monahilor români athoniți și președintele de atunci al României, Nicolae Ceaușescu.
Redăm în continuare materialul.
File de istorie athonită: Călugării români în audiență la președintele Nicolae Ceaușescu
Această întrevedere, hotărâtoare pentru viitorul călugărilor români la Athos, i-a avut ca protagoniști pe Arhimandritul Dometie Trihenea (†1985), Starețul Chiliei „Sfântul Ipatie”, Ieromonahul Veniamin Popa (†1994), Starețul Schitului Românesc Prodromu și pe Ierodiaconul Neofit Negară (†1999), reprezentantul Schitului Lacu.
Toate nădejdile erau puse pe seama Arhimandritului Dometie, originar din Tilișca Sibiului, cunoscut pentru calitățile sale duhovnicești, cărturărești și, mai cu seamă, pentru demnitatea unică pe care a ocupat-o un român în istoria recentă a monahismului aghiorit: aceea de egumen al uneia dintre cele 20 de mănăstiri, în cazul său al Mănăstirii Zografu.
Context istoric
Începând cu anul 1926, Republica monahală a adoptat o nouă carte statutară care aducea cu sine limitări drastice asupra străinilor care doreau să rămână în Sfântul Munte Athos, iar evenimentele care s-au succedat atât pe plan internațional, cât și național, primejduiau situația din ce în ce mai delicată a călugărilor români. Viețuirea monahală se transmite și este întărită prin tradiție, astfel încât, riscul de a nu exista ucenici care să ia contact cu experiența duhovnicească a bătrânilor athoniți era dublat de cel al pierderii așezămintelor românești și a odoarelor acestora, agonisite cu multă trudă și osteneală de către înaintași.
Chiar dacă problema românilor la Muntele Athos a fost adusă în discuție la Sărbătoarea Mileniului Athonit din 1963, când Patriarhul Justinian Marina a participat la festivitățile organizate atunci în peninsula athonită, cu greu s-a putut concretiza ceva, în mare parte din pricina regimului politic din România.
Pregătirea și desfășurarea întâlnirii
Vizita anunțată a președintelui Nicolae Ceaușescu în Grecia din anul 1976 și proaspăta legătură închegată între ambasadorul Ion Brad din Athena cu monahii români din Muntele Athos a adus o fărâmă de nădejde că, printr-o intervenție a unei delegații de călugări, statul român va permite, dimpreună cu autoritățile locale, stabilirea unor novici români la Sfântul Munte.
Astfel, prin mijlocirile ambasadorului Ion Brad, delegația formată din călugării români mai sus-amintiți s-a înfățișat conducătorului Nicolae Ceaușescu.
Aducând cu ei câteva daruri („o Icoană nouă – n-aveau voie să le înstrăineze pe cele vechi – și câteva obiecte de lemn – un potir, o cutie plină de smirnă și tămâie – cioplite de mâinile meșterilor de la Sfântul Munte”), punctul forte al întâlnirii l-a constituit cuvântarea ținută de Arhimandritul Dometie Trihenea, un meșter al condeiului.
Pe lângă situația descrisă în mod onest, sunt incluse și câteva elemente destinate să atingă sensibilitatea președintelui, cel mai probabil la recomandările ambasadorului.
În acest context, este necesar să precizăm că niciunul dintre cei trei călugări nu ar putea fi acuzat de simpatii politice, întrucât se aflau la Muntele Athos din tinerețea lor, iar doi dintre ei, Părintele Dometie și diaconul Neofit, de când aveau doar 13 ani, ajunși acolo în anul 1922, respectiv 1926.
A fost netezită calea novicilor către obștile athonite românești
Cu ajutorul lui Dumnezeu, roadele acestei întâlniri nu au întârziat să apară, iar calea spre Sfântul Munte a doritorilor de viață călugărească a fost înlesnită, patrimoniul românesc de la Athos începând să fie văzut prin prisma interesului național al conducerii de la acea vreme.
Momentul crucial pentru situația românilor la Athos din 28 Martie 1976 avea să fie televizat, după cum aflăm din corespondența Arhimandritului Dometie Trihenea.
În acest sens, Protosinghelul Caliopie Apetrei, fost Stareț al Mănăstirii Sihăstria, îi scria: „Ce mult m-am bucurat de cei trei Părinți care au fost la Atena în întâmpinarea lui dl. N. Ceaușescu șeful României – din care cred că unul ați fost desigur cuvioșia voastră ați fost dați de vreo două-trei ori la televizor și ce bucurie a fost la toți românii care v-au văzut, ați făcut un gest f. frumos și național și cred că va fi cu rod… cred că în acest an se va hotărî mai mult ca oricând viitorul românilor de la Athos – vom vedea”.
De asemenea, una dintre nepoatele sale din Sibiu, Dana, îi transmitea: „Când v-am văzut la TV vorbind cu președintele nostru toți am plâns”.
Arhim. Dometie: „Ducem lipsă de oameni”
În încheiere, atașăm fragmente din cuvântarea Arhimandritului Dometie:
„Mult Stimate domnule Președinte Nicolae Ceaușescu,
Vă rugăm să ne dați voie să ne alăturăm și noi, trei călugări români de la Muntele Athos, la bucuria poporului grec prieten, care v-a primit cu căldură și deosebită stimă, ceea ce adeverește că Domnia Voastră, cu deplină credință și demnitate, lucrați nu numai pentru binele României, dar și pentru binele, pacea și buna învoire a popoarelor din Balcani. (…)
Suntem aici de față, domnule Președinte, trei călugări din trei provincii românești: întâiul este Starețul Schitului Prodromul, Veniamin Popa din Iași; al doilea Neofit Negară, din Schitul Lacu, de loc din Basarabia, care știm că este pământ românesc; al treilea sunt eu, Arhimandritul Dometie Trihenea, carele a ocupat postul de Stareț 10 ani la Mănăstirea Zografu, fiind eu de loc din Tilișca, jud. Sibiu.
Desigur, ar fi venit cu noi aici și alți monahi, reprezentanți din celelalte provincii românești, dar nu le-a îngăduit etatea, fiind prea bătrâni. Cu toate că și noi am albit, noi suntem cei mai tineri, domnule Președinte. (…)
Iubirea de Țară am purtat-o în suflet pe plaiurile Muntelui Athos, unde am păstrat așezămintele românești, credința și limba noastră.
Pentru a duce mai departe viața monahală, dar mai ales pentru a păstra valorile artistice și documentele istorice, care interesează nația noastră, dar care sunt și valori ale întregii umanități, avem lipsă de oameni tineri. Ei trebuie să facă, așa cum fac frații lor greci, cu grijă și osteneală, așa fel ca să nu se strice nimic din ceea ce scrie cronica:
«Prin darul și osârdia domnilor români s-au zidit din temelie ori s-au renovat multe mănăstiri, s-au zugrăvit Biserici, paraclise și trapeze, s-au făcut ziduri de apărare, turnuri de veghe, s-au dăruit cărți de slujbă și odoare de preț, Icoane ferecate în aur și argint, epitafe cusute în fir de aur și împodobite cu pietre scumpe și mărgăritare care, împreună cu bibliotecile, alcătuiesc azi tezaurul de mare preț și comorile de artă ale Athosului».
Venim cu deosebit respect să vă rugăm ca această necesitate să fie cunoscută și de guvernul grec, pentru ca așezămintele românești din Sfântul Munte să se bucure de aceleași drepturi egale de care se bucură frații monahi greci – să aibă libertatea de a veni la viața monahală mai mulți novici români.
Aceasta ar întări și mai mult prietenia dintre România și Grecia, pentru care Dumneavoastră, împreună cu președintele Greciei și cu domnul prim-ministru Karamanlis faceți eforturi cu adevărat istorice. (…)
Vrem să mulțumim, domnule Președinte, și pentru faptul că, în sărăcia noastră, am fost ajutați în ultima vreme cu pâine din țărâna Țării Românești, cu haine și cu altele trebuincioase traiului.
Ne vom ruga fierbinte ca Pronia să dăruiască Domniei Voastre sănătate, putere de muncă și de luptă, ca să ne apărați țara și s-o îmbelșugați, ca să vă pomenească întotdeauna urmașii în fruntea întemeietorilor de țară.
Cu aceste gânduri încheind, vă rugăm să primiți, stimate domnule Președinte, respectele, plecăciunile și mulțumirile din partea a 50 de călugări români din Athos.”
Sursa: http://basilica.ro.
