Se spune că în Egiptul din vechime începuseră dezbinări între oameni, asemenea celor de acum. Atunci, doi prieteni curajoși din Alexandria au hotărât să cutreiere lumea, doar-doar vor găsi măcar un om înțelept și fericit. După căutări îndelungi și sterpe, au ajuns la un Sfânt, care trăia însingurat într-o pădure. Acesta li s-a plecat până la pământ și i-a primit cu bucurie în coliba sa.
După ce au stat îndelung de vorbă și l-au descusut, călătorii, încredințându-se că au găsit cu adevărat un om în care s-au îmbinat înțelepciunea și fericirea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, dar noi nu putem viețui ca tine! Și atunci, cum să dobândim fericirea?” Omul lui Dumnezeu a început să plângă, și-a ridicat ochii către cer și, printre lacrimi, a grăit: „Voi nici nu trebuie să viețuiți ca mine, ci, ca să ajungeți fericiți, țineți-vă de pravilele acestea:
– gândiți-vă la Dumnezeu măcar tot atât cât vă gândiți la oameni,
– temeți-vă de Dumnezeu măcar tot atât cât vă temeți de oameni,
– cinstiți-L pe Dumnezeu măcar tot atât cât îi cinstiți pe oameni,
– rugați-vă lui Dumnezeu măcar tot atât cât îi rugați pe oameni,
– nădăjduiți în Dumnezeu măcar tot atât cât nădăjduiți în oameni,
– cereți ajutor de la Dumnezeu măcar tot atât cât cereți de la oameni,
– împliniți legea lui Dumnezeu măcar tot atât cât o împliniți pe cea omenească,
– mulțumiți-I lui Dumnezeu măcar tot atât cât le mulțumiți oamenilor,
– slăviți-L pe Dumnezeu măcar tot atât cât îi slăviți pe oameni!”
Auzind această lecție de viață, prietenii s-au întors fericiți acasă. Eu pot adăuga doar un singur lucru: lăsând deoparte acest simplu abecedar, nimeni, niciodată, nu va putea să se apuce de un manual greu.
(Sfântul Nicolae Velimirovici)
Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos – traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia.
