Se află la aproximativ 6000 kilometri de Polul Nord, dar Sfântul Vasilie le parcurge în timp zero, într-o sanie trasă de cerbi iuți pe crugul de seară. Cu aceeași ușurință și rapiditate urcă și coboară prin hornuri ca să împartă daruri copiilor din întreaga lume. În tradiția occidentală este îmbrăcat în haine roșii, are o barbă albă deasă, este durduliu și râde din toată inima. Acesta este Santa Claus al englezilor și al americanilor, Père Noël al francezilor, Weihnachtsmann al germanilor ș.a.m.d.
Dar mitul s-a născut în altă parte, lângă Demre din Turcia de astăzi. Povestea începe din secolul IV, când regiunea era cunoscută sub numele de Mira Lichiei. Vechi ruine dau mărturie despre importanța cetății: un amfiteatru bizantin și morminte săpate în munte, morminte ale nobililor. Acolo, așadar, a trăit Sfântul Nicolae, Episcopul Mirelor, cunoscut și iubit pentru faptele lui cele bune.
A fost canonizat sfânt imediat după moartea lui și biserica Sfântului Nicolae stăpânește astăzi în centrul din Demre. Credincioșii vin din toată lumea să se închine la sărbătoarea pomenirii sale, ce se săvârșește în decembrie. Poveștile despre bunatatea sa s-au răspândit pretutindeni. Atât de iubit a fost, încât moaștele lui au fost furate în 1087 și duse în Italia, ca să nu ajungă în mâinile turcilor cotropitori. În tradiția ortodoxă a devenit ocrotitorul copiilor și al marinarilor. Dar a fost nevoie de veacuri, ca să se transforme imaginea bunului episcop în Sfântul Vasilie cu haine roșii.
Istoria Sfântului Nicolae a călătorit și s-a înrădăcinat în întreaga Europă. Sfântul Nicolae a devenit ocrotitorul Moscovei și al agriculturii în Rusia și al Marinei în Amsterdam din Olanda, unde, în ciuda interzicerii recunoașterii sfinților impusă de protestantism, a supraviețuit cu numele de Sinterklaas, care în ziua prăznuirii sale, se înfățișează cu veșmânt preoțesc și cu cârjă episcopală, ca să împartă daruri la copii.
Aceasta este probabil cea mai apropiată imagine a Sfântului Nicolae care a dăinuit până astăzi, deși în Olanda este prezentat având ca ajutor și un băiat din Etiopia, pe negrul Pete, despre care tradiția spune că a fost salvat de Sinterklaas în Mira și care din recunoștință a rămas pentru totdeauna împreună cu el, ca ajutor.
Continuarea a fost scrisă la New York, la începutul secolului XIX, când americanii au început să caute moduri de a crea tradiții nostalgice și s-au întors către Sfântul Nicolae, care este sărbătorit cu câteva zile înainte de Crăciun.
În 1810, în seara sărbătorii Sfântului Nicolae, pe 6 decembrie, a apărut la Cenaclul istoric din New York prima imagine americană a Sfântului Nicolae cu puternice rădăcini ortodoxe primare ale ei, dar și cu un șemineu alături cu daruri, care sugerează vizita lui pe la case. Este menționată clar sărbătoarea lui la 6 decembrie și adevăratul nume grecesc al Sfântului Nicolae.
Câteva din cele mai cunoscute tradiții apusene ale Nașterii Domnului, bradul și ciorapii ce se agață pe șemineu, ca să fie umpluți de daruri de către Sfântul Vasilie, au fost transmise de către germani în SUA, unde s-au îndătinat în legătură cu olandezul Sint-Nicolaas sau Sinter Klaas, de unde a derivat Claus (Klaas și Claus de la Nicholas sau Nicholaus).
Coca-Cola a început să folosească imaginea jovialului Santa Claus în reclamele ei încă din anii 1930, întemeindu-și înfățișarea lui pe cultura populară.
Imaginea actuală a Sfântului Vasilie nu este altceva decât un amestec al diferitelor mituri din diferite epoci și regiuni ale lumii, care a evoluat în timp, potrivit cu nevoile vremii.
Notă: Este vorba de imaginea Sfântului Nicolae ce provenea din tradiția veche și cum a ajuns astăzi să arate ca și Sfântul Vasilie, cu o tradiție schimbată… prin transformarea de-a lungul anilor, în contextul istoric al diferitelor popoare și adaptată la tradițiile locale.
Sursa: vimaorthodoxias.gr
