Dioghenis Maltezos
Niște închinători: Binecuvântați, Gheronda!
Gheronda: Domnul să vă binecuvinteze, băieți. Bine ați venit la coliba noastră. Se vede că sunteți foarte obosiți de călătorie. Răcoriți-vă fețele cu apă, mergeți la arhondaric și luați tratația, apoi veniți pe terasă să discutăm.
Închinătorii: Gheronda, am venit așa cum ne-ați spus. Este foarte frumos aici. De aici de sus priveliștea este minunată. Soarele apune direct în mare. O seară dumnezeiască.
Gheronda: Mă bucur că aveți ochi și suflet ca să vedeți mărețiile lui Dumnezeu. Această măreție o vom lăuda peste puțin la Vecernie și în continuare în timpul privegherii.
Închinătorii: Gheronda, când va începe și când se va sfârși privegherea?
Gheronda: Va începe peste puțin și se va sfârși odată cu răsăritul soarele, după care vom pune masă.
Un tânăr închinător: Eu nu voi veni la priveghere. Prefer să dorm.
Gheronda: Cum te odihnești, copilul meu.
Închinătorii: Gheronda, acest tânăr nu este din grupul nostru. Venea singur și s-a alăturat de noi. Se vede că e puțin dus.
Gheronda: Nu-l clevetiți pe copil. Toți suntem un grup și Iisus împreună cu noi. Pentru că în Numele Său suntem adunați aici sus, în acest post de observație al lui Dumnezeu. Am plecat la biserică, căci a tocat a treia oară.
Dimineața la trapeză
Gheronda: Masă binecuvântată! Mâncați și-L slavosloviți pe Dumnezeu pentru toate. Să aveți binecuvântarea mea pentru că ați venit toți la biserică. V-am văzut cum vă rugați cu credință. Deși erați obosiți, ați venit toți.
Un închinător: Nu toți. Tânărul cu mustață nu a venit. Este capricios. Se vede că este cam bolnav.
Gheronda: Nu vorbi așa. Nu-i nimic că nu a venit. Poate s-a rugat cu mai multă credință la Dumnezeu în cameră. Poate are vreun motiv că nu a venit. Nu spune că este capricios și bolnav.
Alt închinător: Gheronda, a venit tânărul la biserică. A venit cam la miezul nopții și a stat într-un colț. Acolo aproape stăteam și eu. Era întuneric și nu m-a văzut. A căzut în genunchi și plângea cu suspine. Când a auzit din Evanghelie despre nenorocirea fiului risipitor, atunci a început să plângă în hohote. A stat o vreme, după care a plecat..
Gheronda: Acum unde este?
Închinătorii: Stă mai încolo sus pe o piatră și privește marea… Noi vom pleca. El să rămână aici.
Gheronda: Nu-l lăsați singur. Luați această binecuvântare pentru el. Este puțină pâine, două roșii și câteva măsline. Sărmanul copil nu a mâncat nimic. Cum va merge flămând?
Închinătorii: Gheronda, iată-l că vine. Mai bine să i le dai Sfinția Ta.
Gheronda: Fiul meu, masa te așteaptă. Dacă nu vrei să mănânci la trapeză, ia această binecuvântare cu tine.
Tânărul: Gheronda, vreau să-ți cer ceva.
Gheronda: Ce, fiul meu?
Tânărul: Gheronda, am refuzat să vin la priveghere și am vorbit necuviincios, iar tu mi-ai răspuns cu bunătate: „Cum te odihnești, copilul meu”. Așa mi-ar fi răspuns și tatăl meu. Însă eu nu am cunoscut tată, ci am trăit orfan. De aceea, îmi îngădui să-ți spun ție tată?
Gheronda: Dacă aceasta te odihnește, să fie binecuvântat. Dar…
Tânărul: Ce dar, Gheronda?
Gheronda: Copilul meu, peste puțină vreme eu voi pleca la Cer și vei rămâne iarăși orfan. Mai bine să-L iei de tată pe Tatăl nostru al tuturor, „Care este în Ceruri”.
Tânărul: Voi face ascultare, Gheronda. „Tatăl nostru Care ești Ceruri, nu mă lăsa niciodată să mai fiu orfan”.
Gheronda: Amin… Amin… Să mergi cu binecuvântarea mea! De acum înainte nu vei mai fi niciodată singur. Iar lacrimile pe care le vei vărsa, vor fi lacrimi de bucurie. Drum bun! Maica Domnului să fie cu voi!
Din Revista athonită „Protaton”
