Cu multă smerenie a primit vrednicia arhierească. Merită să menţionăm cuvintele pe care le-a rostit Domnului când a devenit mitropolit:
„Doamne, de ce m-ai ridicat la o vrednicie atât de înaltă? Eu ţi-am cerut să devin numai teolog, iar nu mitropolit. Din tinereţile mele Ţi-am cerut să mă faci un simplu lucrător al cuvântului Tău dumnezeiesc, iar Tu, Doamne, mă încerci acum cu atâtea lucruri. Însă mă supun, Doamne, voii Tale şi Te rog: sădeşte înlăuntrul meu smerenia şi sămânţa celorlalte virtuţi prin mijloacele pe care le ştii şi învredniceşte-mă să trăiesc toate zilele vieţii mele pământeşti după cuvântul fericitului Pavel, care spune: «Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine».”
Şi Domnul a ascultat rugăciunea smeritului ierarh.
