Cuvioasa Parascheva, prezență vie, discretă și puternică în viața celor care o cheamă cu credință

Cuvioasa Parascheva, cunoscută și ca „Ocrotitoarea Moldovei”, este prăznuită în fiecare an la 14 octombrie, fiind una dintre cele mai iubite Sfinte ale Ortodoxiei. Moaștele sale se află de peste 350 de ani la Iași, atrăgând nenumărați credincioși care vin să ceară mijlocirea ei înaintea lui Dumnezeu.

Sfânta Parascheva s-a născut în Epivata (Tracia, aproape de Constantinopol), un sat aflat pe țărmul Mării Marmara, în prima jumătate a secolului al XI-lea. Părinții săi erau oameni credincioși, care au crescut-o în frica lui Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune. Încă din copilărie, Parascheva a arătat o mare evlavie și milă față de cei săraci.

La numai 10 ani, auzind în Biserică cuvântul Evangheliei, „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine…”, a înțeles chemarea lui Hristos și a început să-și împartă hainele săracilor. Crescând, a părăsit casa părintească, împărțind săracilor partea sa de avere, și a ales calea nevoinței.

Fratele ei, viitorul Episcop Eftimie de Madite, a ales și el calea slujirii lui Hristos, astfel că familia a fost binecuvântată cu doi copii care au pus mai presus de toate credința.

Timp de câțiva ani a viețuit la Constantinopol și Heracleea, apoi a mers în Țara Sfântă, unde s-a retras într-o mănăstire de maici în pustiul Iordanului. Acolo a dus o viață aspră de rugăciune, post și priveghere, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Sufletul ei era aprins de dorul după Hristos, iar nevoințele ei au rămas un model de curăție și dăruire. După o vedenie îngerească, s-a întors în patria sa, la Epivata, unde, după o scurtă perioadă de viețuire în smerenie și anonimat, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu la vârsta de 27 de ani.

Trupul ei a fost îngropat ca al unei necunoscute, însă Dumnezeu a rânduit să o proslăvească. Când un marinar mort a fost adus de valuri la țărm și sătenii au săpat o groapă pentru el, au descoperit și trupul Paraschevei, neputrezit și plin de bună mireasmă. Minunea a uimit pe toți, iar Sfânta a început să fie cinstită ca făcătoare de minuni. Moaștele ei au fost așezate în Biserica din Epivata, devenind izvor de vindecări.

Moaștele strămutate de mai multe ori

De-a lungul istoriei, din pricina evenimentelor politice, Moaștele sale au fost strămutate de mai multe ori: de la Epivata la Târnovo (1235), apoi la Belgrad (1393), la Constantinopol (1521), iar în cele din urmă, în 1641, au fost dăruite Moldovei de către Patriarhia Ecumenică, ca recu­noștință pentru ajutorul primit de la domnitorul Vasile Lupu. Ele au fost așezate mai întâi la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, apoi, după minunea din 1888, când au rămas neatinse de foc, au fost mutate în noua Catedrală Mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi.

De-a lungul veacurilor, Cuvioasa Parascheva a fost cinstită nu doar în Moldova, ci și în întreaga Ortodoxie. Viața ei curată și minunile legate de Moaștele sale au fost consemnate în scrieri bisericești încă din secolul al XII-lea, iar mitropoliți și teologi români, precum Varlaam sau Dosoftei, au făcut cunoscută evlavia poporului față de ea. În 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a generalizat oficial cultul Cuvioasei Parascheva pe întreg cuprinsul țării.

Astăzi, pelerinii vin în fiecare an la Iași, mai ales la hramul din 14 octombrie, pentru a se închi­na la racla cu Sfintele ei Moaște, cerând ajutor în necazuri și mulțumind pentru binefacerile primite. Cuvioasa Parascheva rămâne un model al sfințeniei, al dragostei lui Hristos și al unității credincioșilor orto­docși, fiind pentru toți un chip al curăției, rugăciunii și milosteniei. Mărturiile pelerinilor arată cum mijlocirea Sfintei continuă și astăzi să aducă alinare, vindecare și întărire sufletească.

În continuare, prezentăm câteva dintre aceste mărturii, culese direct de la cei care s-au închinat și se închină la racla cu Sfintele ei Moaște:

„De mic copil, de când bunicul mă ducea la Biserică, priveam Icoana Cuvioasei altfel. Dintre toate Icoanele pictate în Bi­serică, aceasta avea veș­min­tele cele mai întunecate, dar chipul cel mai luminos.

La 12 ani, o doamnă credincioasă, consăteană, mi-a spus că vrea să îmi facă un dar și m-a întrebat când sunt născut. I-am spus că de ziua Cuvioasei, iar peste trei săptămâni mi-a dăruit o Icoană, făcută manual, din material textil – goblen – cu chipul Sfintei. Când aveam 14 ani, am fost pentru prima dată la Iași, în pelerinaj, la Catedrala Mitropolitană, unde m-am închinat la Moaștele sale. Atunci când am atins cinstitele Moaște, le-am simțit fierbinți. I-am spus Părintelui paroh, iar acesta, când a atins, nu a simțit nimic. De atunci m-am rugat Cuvioasei Parascheva de fiecare dată când voiam să cer ceva de la Dumnezeu sau să-I mul­țumesc. Mă bucur că, fiind student la Teologie, mă pot închina zilnic la racla sa” (B. M. – ­Bijghir, Bacău).

„Am simțit căldura mâinii ei”

„Sfânta întotdeauna a lucrat discret, așa cum și viața ei pământească a fost discretă, dar marcantă. Pe lângă nenumăratele momente în care am simțit căldura mâinii ei, «reîntoarcerea» mea în sânul Bisericii i se datorează ei. Ca orice adolescent, preferam să dorm mai mult duminica, iar legătura mea cu Biserica se limita la faptul că eram ortodox. Totuși, întotdeauna am avut o curiozitate și o apreciere față de anumiți Sfinți, datorită vieții și faptelor lor, iar printre aceștia se număra și Sfânta ­Parascheva, de care auzisem încă din clasele primare. Datorită acestei legături neconștientizate, praznicul Sfintei mă sensibiliza mereu, mai ales după ce am cunoscut-o pentru prima dată, în anul 2018. Patru ani mai târziu, lucrând la o Biserică ce o avea ca ocrotitoare, aproape de praznicul ei, ascultam la Radio Doxologia mărturii despre binefacerile ei dăruite oamenilor. Atunci, datorită acestor mărturii și a legăturii mele discrete cu Sfânta, m-am hotărât să îmi caut un duhovnic și să mă reîntorc la Hristos – fapt care s-a întâmplat la scurt timp după aceea. Cuvioasa Parascheva a fost cea care m-a întors spre Hristos. Ea lucrează discret și lasă ca faptele și rezultatele să vorbească de la sine, pentru a fi slăvit Numele lui Dumnezeu. Pentru aceasta îi sunt recunoscător și îi mulțumesc de fiecare dată, fiind­că datorită ei am aflat pacea și bucuria în sânul Bisericii lui Hristos” (A. G. – Onești, Bacău).

„Minunile pe care le-am simțit în viața mea au fost și sunt de nedescris. O imensă ­bucurie îmi învăluie sufletul ori de câte ori mă închin și cer ajutor Cuvioasei.

La praznicul cinstirii ei, atunci când am stat la cozi imense, am simțit puterea pe care mi-a dat-o, întărindu-mă să nu renunț, în ciuda vremii reci sau a oboselii. În cele mai grele clipe, ajutorul ei a venit necondiționat: mi-a dat curaj și m-a întărit să merg mai departe.

Am simțit ajutorul Sfintei atât pentru copiii mei, atunci când au avut examene grele, cât și pentru soțul meu, care a trecut printr-un accident grav, sau pentru mine, atunci când am avut o operație foarte grea. Întotdeauna m-a apărat de ceea ce putea fi mai rău. De fiecare dată când mă rog, simt căldura mâinii ei și, cu lacrimi, ating Sfintele sale Moaște, cu nădejdea și bucuria împlinirii rugăciunilor mele. Ori de câte ori vizitez Iașiul, simt iubirea ei sfântă și plec cu nădejdea ocrotirii ei părintești”
(P. D. – Suceava).

„Și-a făcut simțită prezența în viața mea într-un mod minunat”

„Pentru mine, Cuvioasa Parascheva ocupă un loc special în inima mea. Nu doar pentru că se află la Iași, orașul în care sunt studentă, ci și pentru că mi-a fost mijlocitoare în rugăciuni. Atunci când am dat admiterea la facultate, mi-am ­propus ca, dacă voi intra acolo unde îmi doream, fiecare examen să-l dau alături de Cuvioasa. Simt cu toată inima că, datorită milostivirii ei, am reușit să ajung unde mi-am dorit, deși inițial nu fusesem acceptată. Cu drag merg, de câte ori reușesc, după fiecare examen, să-i mulțumesc. De multe ori, atunci când puterile îmi erau epuizate sau întâmpinam obstacole, Cuvioasa și-a făcut simțită prezența în viața mea într-un mod minunat. Încă de mică, părinții m-au adus la Sfânta și de atunci am început să simt o dragoste aparte față de ea. În fiecare an, de hramul ei, simt o putere extraordinară atunci când aștept la rând pentru a ajunge la raclă. Este o mare binecuvântare să o avem aproape, ca ocrotitoare și lumină a tuturor studenților și credincioșilor care vin cu evlavie și rugăciune stăruitoare” (P. A. – Neamț).

„Nu am avut contact cu Mitro­polia până nu am devenit student al Facultății de Teologie, neajungând la Iași foarte des. Însă, odată cu începerea studiilor, am început să cunosc tot mai multe despre Sfânta Parascheva. Pentru toți studenții facul­tății, Sfânta este o ocrotitoare. Mulți dintre noi ne întâlnim cu ea înainte și după examene sau ori de câte ori simțim nevoia să ne apropiem de ea. Această ­legătură dintre studenți și cuvioasa m-a încurajat și pe mine să o descopăr, astfel că am ajuns din ce în ce mai des la racla ei. Acum, vizitele la racla Sfintei au devenit pentru mine momente de suflet. Sfânta este aproape de mine și prin metanierul personal, pe care l-am atins de mai multe ori de Sfintele Moaște, iar acesta îmi ocrotește adesea și pruncul nou-născut. Întotdeauna, la greu, sfânta nu încetează să ajute și să ridice poverile de pe umeri” (M. G. – Târgu Neamț).

„Totul era frumos. Aș începe de când eram la Bacău. Știu că era duminică și era slujbă. Sfântul Ștefan era prăznuit și a venit o doamnă străină care mi-a dat o Iconiță cu Sfânta. M-am bucurat că am primit Iconița. După aceea, m-am dus cu tata acasă. Aveam permisul de doar trei zile. Nu voiam încă să conduc prin oraș, așa că mergeam prin sate și am făcut schimb la volan cu tata. Afară era mâzgă de iarnă. La un moment dat, m-am speriat, fiindcă am zis că, dacă frânez, mă duc direct în mașina din față. Și n-am pus frâna. Dintr-odată a apărut un podeț și am tras de volan ca să nu mă lovesc. Mașina am stricat-o, dar nu m-am izbit de celălalt șofer. Și, cum știi, la asigurare e greu: dacă nu te lovești direct cu cineva, nu poți demonstra cum s-a întâmplat accidentul.

Dar, nu știu cum, totul s-a rezolvat și cu asta. Lucrul acesta m-a făcut ca, de când am venit la Iași, să mă duc mereu să-i mulțumesc pentru viața mea. Și nu-i mulțumesc doar pentru ­asta, ci pentru tot. Pentru că și la facultate am primit ajutor” (V. D. – Schineni, Bacău).

Mărturiile credincioșilor arată că Sfânta Parascheva rămâne o prezență vie, discretă și puternică în viața celor care o cheamă cu credință. Ea nu doar ocrotește și mij­locește înaintea lui Dumnezeu, ci îi întărește pe oameni în momentele de încercare și le aduce pace și curaj. Experiențele relatate, de la izbăvirea din accidente și vindecări până la sprijinul primit la examene sau întoarcerea pe calea credinței, confirmă faptul că minunile Sfintei nu aparțin doar trecutului, ci continuă să se manifeste în prezent, în viețile celor care i se încre­dințează. Pentru mulți tineri, în special pentru studenți, ea reprezintă o prietenă și o călăuză, o lumină care îi îndeamnă să se apropie de Hristos. Pelerinajul la racla sa devine astfel nu doar un act de tradiție, ci şi o adevărată întâlnire cu Harul și cu iubirea lui Dumnezeu revărsată prin mijlocirea Cuvioasei. În felul acesta, Sfânta Parascheva rămâne o mamă duhovnicească a întregului popor, unind prin rugăciunile și ajutorul ei sufletele credincioșilor în credință, nădejde și dragoste.

Gheorghe Negru

Sursa: http://ziarullumina.ro.