Odată, un monah, înecat de multe gânduri, îl aștepta pe Stareț lângă gardul Chiliei Panaguda. După puțin timp, Starețul s-a întors din pădure. Părea obosit, însă avea fața luminoasă. Nu i-a spus nimic monahului, nici măcar „binecuvântați”. L-a luat în chilie, în atelierul unde făcea Iconițe, a luat în mâini o pilă mare și a început să șlefuiască bucățile de lemn spunând: „Trebuie să ne jertfim, trebuie să ne ostenim, trebuie să facem răbdare… Și iarăși, trebuie să ne jertfim, trebuie să ne ostenim, trebuie să facem răbdare…”. Vreme de zece minute a repetat aceste cuvinte, iar la sfârșit a spus: „Hai, acum du-te!”. Monahul a luat binecuvântare și a plecat ușurat.
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – traducere din greacă de ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos.
