Cuviosul Simeon Metafrast s-a născut în Constantinopol pe timpul împăratului Leon înțeleptul, anul 886. Pentru faptele lui cele bune și înțelepciunea sa, a fost înălțat la vrednicia de magistru și logofăt și avea multă cinste la împăratul.
Mergând arabii în Creta, au prădat multe orașe și sate; iar împăratul trimise pe generalul Imerie, împreună cu Cuviosul Simeon Metafrast să meargă soli la arabi, dându-le putere deplină ca, sau să-i supună de bună voie, sau prin arme; precum spune Metafrast în viața Sfintei Teoctista, care se serbează în aceeași zi.
Cu toate că împăratul îl iubea și-l cinstea pentru înțelepciunea și fapta bună, cât și pentru vitejia lui, totuși Cuviosul nu avea înclinări războinice, ci cugeta să părăsească lucrurile lumești și să se facă monah. Deci a zis către împăratul, că dacă se va întoarce biruitor din război să-i facă un dar și împăratul i-a făgăduit.
Mergând în Creta au înduplecat pe arabi a se supune și a plăti tribut împăratului. Întorcându-se la Constantinopol, se rugă să-i împlinească dorința, după făgăduință. Împăratul se mâhni, neputându-se despărți de un bărbat așa de înțelept și viteaz, dar, nevoind a-și călca cuvântul dat, l-a îmbrățișat și l-a sărutat cu lacrimi, zicând: “Mergi, fiule, cu mila lui Dumnezeu, Căruia roagă-te și pentru păcatele mele”.
Cuviosul, după ce s-a făcut monah, a scris Viețile Sfinților, câte s-au aflat. După aceea ca unul ce era bogat și avea putere și închipuire, a trimis oameni în diferite locuri și i-au adus toate viețile de sfinți câte le-au aflat. El le-a tâlcuit în cuvinte mai dulci, pentru care se numește și Metafrast.
