Preot Sorin Croitoru
Dac-am ști când se sfârșește
Firul vieții cel subțire,
Am trăit înțelepțește,
În iubire.
Ne mâncăm frate pe frate,
Neoprindu-ne o clipă.
Timpul zboară, din păcate.
Ce risipă..
Iată, soarele răsare,
Strălucind peste natură.
Cine să-l observe, oare?..
Câtă ură..
Peste câmpuri se așterne
Iarba verde mătăsoasă.
Iarna cerul neaua-și cerne,
Cui îi pasă?..
Năzuind prea mult deodată,
N-avem timp de frumusețe.
Viața noastră-i dominată
De tristețe.
Domnul păcii și-al iubirii
Simte pentru fiecare
Om cu patimile firii
Milă mare.
Nu e timp de frici deșarte,
N-auziți cum El ne cheamă?..
Să-L urmăm, scăpând din moarte,
Fără teamă!
Ridicând spre cer privirea,
Ne apucă nostalgia.
Ne așteaptă mântuirea,
Veșnicia..
Cugetând că se termină
Firul vieții cel subțire,
Să trăim doar în lumină
Și-n iubire!
