Dacă Sfinții vor tremura, cu atât mai mult noi, păcătoșii și ticăloșii!

Cei care nu se vor mântui, care nu vor fi luați de nori pentru a fi duși în Împărăția Cerurilor, vor rămâne jos împovărați de păcate. Vor înțelege atunci ca vor fi osândiți la veșnicul iad, fiindcă nu au lepădat povara păcatelor prin pocăință, prin spovedanie, prin lacrimi. Și astfel, împovărați de greutatea păcatelor și a lipsei de pocăință, vor rămâne jos pe pământ. Închipuiți-vă câtă tânguire vor avea acele suflete aflate în acea agonie înfricoșătoare! Închipuiți-vă frica, groaza, urgia Domnului! Iar noi cei vii să ne întrebăm: „Oare mă va lua și pe mine norul sau mă va lăsa?”.

Și spun Părinții că atât timp cât durează cei 6 psalmi ai Utreniei, așa-numiți ai Judecății, pe care îi citim în biserică, tot atât va dura timpul cât Dumnezeu va judeca sufletele, căci nu va judeca pe fiecare suflet în parte, ci dintr-odată va face separarea oilor de capre.

Închipuiți-vă iadul conștiinței, deoarece fiecare suflet va cunoaște ce va urma peste puțin. Închipuiți-vă acum să fim cu toții înviați și cel de lângă mine să fie răpit pe nori pentru întâmpinarea Dreptului Judecător în văzduh, iar eu să stau ca plumbul și ca fierul din pricina multelor mele păcate și a greutății pedepsei mele și norul să nu mă poată ridica. Văzând aceste semne înfricoșătoare, vom tremura precum iepurele ce este dus la junghiere. Dacă Sfinții vor tremura, cu atât mai mult noi, păcătoșii și ticăloșii! Cei care vor rămâne jos, vor aștepta osânda iadului. Pe de o parte conștiința, iar pe de altă parte din toate cele petrecute cu privire la Dumnezeu și la viața viitoare, vor primi înștiințare ce îi așteaptă.

În alt loc spun Scripturile că pe această înfricoșătoare zi o vor vesti trâmbițele Celei de a Doua Veniri din Cer și se va auzi până jos la iad, unde se află sufletele osândite. Toți morții vor învia, iar trupurile vor deveni nestricate, duhovnicești. Și pământul, și marea, și fiarele vor da înapoi pe cei morți. Se va deschide pământul și va ieși lava care îi va arde pe păcătoși. Și precum în vremea potopului, apa a trecut de vârfurile munților și s-a făcut mormânt pentru toți, tot la fel se va petrece și atunci. Dar nu încet-încet, așa cum urca apa atunci, ci îndată focul va acoperi pământul și totul va deveni un râu de foc. Toate se vor cutremura, cerul se va strange ca un sul de hârtie, puterile cerești vor cădea și atunci se va arăta semnul Fiului Omului. Și care este acesta?

Cinstita Cruce! Va merge înainte Cinstita Cruce și apoi vor urma puterile îngerești, care vor avea un loc de cinste. Vor sta de-a dreapta și de-a stânga Cinstitei Cruci și vor pregăti calea pentru venirea Marelui Judecător. Heruvimii și Serafimii vor aduce Tronul, pe care va sta Domnul și-l vor așeza, precum spune, în cel mai înalt loc de pe pământ, ca să-l vadă toți cei care îl vor învia pe pământ.

În profeția sa, despre a Doua Venire, Profetul Isaia spune că Cel vechi de zile va sta întru slavă să judece toată lumea, iar sub Tronul Său va curge râu de foc.

Și un alt Sfânt a avut o vedenie în care a văzut cum va avea loc a Doua Venire. Acolo descrie că atunci când Domnul a terminat Judecata, a început să se audă un vuiet înfricoșător, care pricinuia multă frică și tulburare. Pe lângă acest vuiet, a văzut că de sub Tronul Judecătorului curgea un râu de foc, care se vărsa în iad, trăgând după el pe toți păcătoșii. Îngerii vicleni împingeau pe oamenii din stânga în râul de foc. Tânguire și plâns nemângâiat!

Marii Părinți ai Bisericii noastre, care aveau luminarea Sfântului Duh, gândind la acestea, cugetau neîncetat la înfricoșătoare Venire a lui Hristos. Iar această cugetare îi făcea neîncetat să verse lacrimi. Mai ales Sfântul Efrem Sirul se înfricoșa și plângea din durerea sufletului său, cugetând la cum va fi a Doua Venire. Ochii săi deveniseră două izvoare și două șănțulețe se formaseră pe obrajii lui din pricina lacrimilor. Acest mare Sfânt, mare ascet, a scris multe cuvinte despre a Doua Venire a Domnului nostru. Dacă sufletele Sfinților se cutremură numai când se gândesc la frica Judecății, cu atât mai mult ne vom înfricoșa noi păcătoșii, când acestea vor deveni realitate!

Fragment din cartea Arta mântuirii, ce va apărea la Editura Evanghelismos.

Previous Post

Preotul, uneori, la propriu cară păcatele oamenilor. Uneori mai şi cade. Să nu-l judecăm! Să ne rugăm pentru el!

Next Post

Sfântul Nectarie – Învățături – Nevoinţa duhovnicească

Related Posts
Total
0
Share