Din ce motiv a dat Dumnezeu poruncile? Oare nu pentru îndreptarea noastră? Păzind poruncile lui Dumnezeu, lucrăm virtutea şi dobândim sănătatea sufletului. „Lucrarea virtuţii, spune Sfântul Isaac, este păzirea poruncilor lui Dumnezeu”.
– Avva Isaia spune: „Omul are nevoie de o inimă vitează şi mare, ca să se îngrijească de păzirea poruncilor Domnului”.
– Aşa este. Pentru a păzi cu scumpătate poruncile lui Dumnezeu, este nevoie de bărbăţie, de vitejie şi de trezvie. De aceea caută să afli ce anume îţi lipseşte şi ce vrea Dumnezeu de la tine; să cercetezi ce ai făcut şi ce trebuia să faci, dar nu ai făcut. Să spui în sinea ta: „Bine, pe mine mă odihneşte ceea ce fac, dar oare pe Hristos Îl odihneşte?” şi să te lupţi să faci voia lui Dumnezeu. „Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre”, spune în Sfânta Scriptură. Valoare are virtutea pe care o dobândeşti în libertate, fără constrângere. Omul trebuie să simtă virtutea ca pe o necesitate, iar apoi să lucreze ca să o dobândească. Nu că Dumnezeu are nevoie ca noi să săvârşim voia Lui, ci noi avem nevoie să facem voia Lui, ca să ne eliberăm de omul nostru cel vechi. Toată nevoinţa credinciosului trebuie să aibă drept ţintă păzirea cu scumpătate a poruncilor lui Dumnezeu. Căutând omul să împlinească voia lui Dumnezeu, se apropie de El, şi atunci, fără ca s-o ceară, primeşte Harul dumnezeiesc, adică ia apă direct de la izvor.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și Virtuți, Ed. Evanghelismos, p. 152.
