În timp ce pe cei săraci îi fericește – „Fericiți sunteți voi, cei săraci” (Luca 6, 20) –, iar pe tânărul bogat îl deplânge pentru robia față de bogăție – „mai lesne va trece cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 19, 24) –, pe bogatul din Evanghelia acestei Duminici Dumnezeu îl numește de-a dreptul NEBUN.
De ce?! Pentru trei motive:
1. Pentru că, văzându-se copleșit de belșugul roadelor, acesta nu se gândește nicio clipă și la Dumnezeu, Cel care i-a dat sănătate ca să-și poată munci pământul și a dăruit rod bogat țarinilor sale. Dovedește necredință și lipsă de recunoștință față de Cel Căruia Îi datorăm totul.
2. Pentru că, deși constată că bogăția și belșugul roadelor depășeau cu mult nevoile proprii, bogatul nu s-a gândit decât numai la sine; nici Dumnezeu, dar nici aproapele nu au putut încăpea în inima sa. În viața sa nu a fost loc decât numai pentru sine − egoism;
3. Pentru că, sedus într-atât de mult de succesul material nesperat, a ajuns să-și „materializeze” până și sufletul, căci i se adresează acestuia ca unui tovarăș de cârciumă: „Suflete, ai multe bogății, strânse pentru mulți ani! Mănâncă, bea, veselește-te!” – materialism grosier, de vreme ce confundă valorile: sufletul cu trupul și viața cu bogăția.
Necredința, egoismul și materialismul exagerat sunt nebunie la Dumnezeu.
Luați aminte și la pilda aceasta:
„Un profesor de religie căuta să le explice elevilor săi cum întunecă bogăția vederea și iubirea aproapelui. Și, negăsind alt exemplu mai concludent, luă o sticlă și o invită pe o fetiță să privească prin ea.
− Ce vezi? o întrebă el.
− Pe colegii mei!
Apoi, vopsind profesorul sticla cu un strat subțire argintiu, o întrebă din nou:
− Dar acum, ce vezi?
− Pe mine!…
− Ați auzit copii?! A fost de ajuns doar un subțire strat argintiu pentru ca Ana să nu vă mai vadă pe voi, ci să se vadă doar pe ea! Dar cei orbiți de prea mulți arginți?!… Așa este și bogăția: te orbește în așa măsură încât, dacă nu iei aminte, ajungi să nu mai vezi pe nimeni în afară de tine și de interesele tale egoiste!…”
Să ne fie foarte clar: bogăția nu ar fi rea, dacă am pune-o și în slujba sufletului; nu doar a răsfățului trupului. Dar pentru că, îndeobște, ajunge să ne înrobească, să ne „înnebunească”, stăpânindu-ne ea pe noi, în loc să o stăpânim noi pe ea, de aceea l-a numit Dumnezeu pe bogat NEBUN și l-a pedepsit cu moartea.
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților
Sursa: http://episcopiaslatinei.ro
