De ce nu am semnat textul „Legăturile dintre Biserica Ortodoxă cu restul lumii creștine”?

Ierothei,

Mitropolit al Navpaktului și Sfântului Vlasie

S-au publicat diferite comentarii referitoare la poziția pe care am avut-o față de textul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe cu titlul: „Legăturile dintre Biserica Ortodoxă cu restul lumii creștine”. Unii scriu că nu l-am semnat, alții că l-am semnat cu rețineri, iar alții că l-am semnat.

Prin această declarație a mea adeveresc că într-adevăr nu am semnat acest text și, mai mult, am avut rețineri față de textele: „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” și „Taina Căsătoriei și impedimentele ei”, în punctele concrete, pe care le-am dezvoltat în timpul ședințelor.

În mod special, referitor la primul text: „Legăturile dintre Biserica Ortodoxă cu restul lumii creștine”, vreau să spun că, într-adevăr, după o profundă reflectare, nu l-am semnat în baza unor criterii teologice.

Nu este timpul acum să dezvolt toate argumentele mele istorice și teologice, lucru pe care îl voi face atunci când voi analiza în general toate procedurile și atmosfera pe care am văzut-o în timpul desfășurării ședințelor Sfântului și Marelui Sinod. Aici mă voi referi pe scurt la câteva motive deosebite.

  1. Consider că nu au fost aprobate toate hotărârile unanime ale Ierarhiei Bisericii Greciei, nu numai referitoare la fraza: „Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a altor confesiuni și comunități creștine”, ci și la alte patru-cinci cazuri. Am ales dintru început să accept să particip la Sfântul și Marele Sinod ca membru al delegației Bisericii Greciei, însă am așteptat hotărârile Ierarhiei din Mai 2016 pentru a mă hotărî dacă în cele din urmă voi participa sau nu. Când am constatat că hotărârile Ierarhiei erau importante și unanime, am hotărât să particip la Sfântul și Marele Sinod pentru a le susține.

  2. M-am problematizat dintru început față toată structura și raționamentul textului, deoarece a provenit din unirea a două texte diferite, însă până la sfârșit am nădăjduit în îndreptarea lui, prin propunerile și celorlalte Biserici. Însă, în cele din urmă, am văzut că îndreptările care au fost propuse de Biserici, nu au fost trecute toate în text din diferite motive. Mitropolitul Pergamului, probabil ca membru al Consiliului și la propunerea patriarhului, era ultimul care evalua propunerile, respingându-le sau îndreptându-le sau adoptându-le, iar evaluarea lui era primită de Biserica Constantinopolului și a celorlalte Biserici.

Astfel, textul, din punctul meu de vedere, nu era ajuns la maturitate pentru a fi publicat de Sfântul și Marele Sinod, de vreme ce până în ultima clipă, înainte de a fi semnat, a fost corectat și prelucrat, chiar și în traducerea lui în celelalte trei limbi străine: franceză, engleză și rusă. Acesta a fost motivul pentru care unele Biserici dintru început au cerut retragerea textului pentru o prelucrare ulterioară. De asemenea, textul este mai mult diplomatic și fiecare îl poate folosi potrivit preferințelor lui.

Așa cum am susținut în întrunirea Sfântului și Marelui Sinod, textul nu are un fundament ecclesiologic solid, iar subiectul Ce este Biserica și cine sunt membrii ei? a fost unul din cele aproape 100 de subiecte care au fost propuse Sfântului și Marelui Sinod, dar care, între timp a căzut, în perspectiva unui dialog mai larg, după care să se ia o hotărâre. Prin urmare, trebuia ca mai întâi să se discute și să stabilească ce este Biserica și care sunt membrii ei, și numai după aceea să se stabilească poziția eterodocșilor.

De asemenea, dacă aș fi semnat acest text, de fapt m-aș fi lepădat de toate cele pe care le-am scris cu referire la subiectele ecclesiologice, în baza învățăturii Sfinților Părinți ai Bisericii. Dar aceasta nu am putut să o fac.

  1. Nu este cu putință să se înțeleagă deplin de ce am refuzat să semnez, dacă nu voi da și câteva explicații pentru ce reprezentanții Bisericii Greciei au schimbat în acea clipă hotărârea unanimă a Ierarhiei Bisericii. Așa cum este cunoscut, hotărârea inițială a Ierarhiei din mai 2016 a fost aceea că: „Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a altor Confesiuni și Comunități creștine”, dar ea a fost modificată cu propunerea: „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Confesiuni Creștine eterodoxe”. Diferența dintre cele două fraze este evidentă.

Vineri, pe când se discuta textul în cauză, discuția a ajuns într-un impas la paragraful 6, acolo unde se făcea referire la denumirea eterodocșilor. Biserica Română a propus să se numească: „Confesiuni și Comunități eterodoxe”. Biserica Ciprului a propus să se numească: „Biserici Eterodoxe”. Iar Biserica Greciei a propus să se numească: „Confesiuni și Comunități Creștine”. Deoarece Biserica Română și-a retras propunerea, se făcea discuție referitoare la alegerea dintre propunerea Bisericii Ciprului, care era acceptată de alte Biserici, și propunerea Bisericii Greciei.

Într-o consfătuire de urgență a delegației noastre, care a avut loc Vineri la amiază, s-a stabilit să rămânem statornici în hotărârea Ierarhiei și să se propună soluții alternative, adică să se scrie: „Biserica Ortodoxă cunoaște existența eterodocșilor” sau „altor Creștini” sau „altor Creștini neortodocși”.

Deoarece nu erau acceptate propunerile Bisericii Greciei, Patriarhul ecumenic, în întrunirea de Vineri după-amiază, a propus să aibă loc o întâlnire publică între Mitropolitul Pergamului și mine, în vederea aflării unei soluții. Mitropolitul Pergamului nu s-a arătat dispus pentru o astfel de discuție, iar eu am declarat că acesta nu este un subiect personal pentru a-mi asuma o astfel de răspundere, ci este subiectul întregii delegații. Atunci Patriarhul ecumenic i-a propus Arhiepiscopului Atenei să afle neapărat o soluție.

Sâmbătă dimineața, înainte de întrunire, delegația noastră s-a întâlnit ca să hotărască referitor la aceasta. Ieronim, arhiepiscopul Atenei și al întregii Grecii, purtându-se democratic, a menționat că există trei soluții concrete. Prima – să rămânem la hotărârea Ierarhiei. A doua – să înaintăm o nouă propunere, despre care nu știu cum a apărut și cine a făcut-o, adică: „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Confesiuni Creștine eterodoxe” cu considerațiile speciale. Iar a treia – să acceptăm propunerea Bisericii Ciprului, care folosea termenul de „Biserici eterodoxe”. S-a discutat și au fost supuse la vot de către membrii delegației cele trei propuneri. Eu personal am susținut prima propunere cu formulările ei alternative, pe care le-am menționat anterior, însă toți ceilalți mitropoliți prezenți au votat a doua propunere.

Am considerat că această propunere nu era cea mai indicată din punct de vedere istoric și teologic și de aceea am declarat înaintea tuturor celor prezenți că nu voi semna acest text, dacă se înaintează această propunere, însă, de dragul unității, voi participa în continuare la discuție. Prin urmare, nu aș fi putut semna acest text și din acest motiv.

  1. Mai este încă un motiv, care deși nu este esențial, are totuși o greutate aparte. Împotriva Bisericii Greciei s-a îndreptat o critică verbală intensă datorită hotărârii ei. Desigur, Arhiepiscopul Atenei și al întregii Grecii a respins cu un cuvânt plin de greutate acest atac injurios. Însă, în cele din urmă, această opoziție a jucat un rol psihologic în conturarea celeilalte propuneri.

Cel puțin, eu personal am fost ținta unei mari presiuni și atac injurios din partea unor ierarhi pentru această poziție a mea. Am aflat că și alți arhierei din Biserica noastră au fost supuși presiunilor. Și fiidcă întotdeauna acționez cu stăpânire de sine, luciditate și libertate, nu am putut să accept astfel de practici injurioase.

Acestea sunt principalele motive de conștiință și teologice care m-au determinat să refuz să semnez. Desigur în textul final care s-a publicat, s-a menționat și numele meu, ca și cum aș fi semnat textul, probabil pentru că eram membru al delegației Bisericii Greciei.

Acestea sunt câteva din toate cele petrecute cu acest subiect. Mai multe voi scrie mai târziu, când voi analiza și problematica – din punct de vedere istoric și teologic – propunerii finale pe care a depus-o Biserica Greciei și a fost consemnată în textul oficial.

Traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu

Sursa: parembasis.gr