Zilele trecute am fost la spital în București, pentru niște investigații. Așteptând la rând să întru la doctor, mai erau vreo șapte persoane, dar la diferite uși! Între timp apare o mamă cu băiețul ei de vreo 7-8 anișori! Se așează copilașul pe o băncuță și îi cere mamei telefonul. Mama îi explică că aici nu este voie cu telefonul, să aștepte până vor ieși afară din spital. Copilul a înțeles.
Neavând ce face, a început să ne scaneze pe cei care eram acolo! Prima întrebare a lui către mama a fost de ce copii nu au voie să vorbească cu străinii. A încercat mama să-i explice că, pentru protecția lor, că nu e necesar cât sunt părinții cu ei și tot așa!
S-a oprit la mine cu scanarea, pentru că ieșeam în evidenţă cu haină lungă până în pământ, barbă mare, părul lung… Când am văzut că o țintește pe mama lui cu privirea întrebătoare, mi-am dat seama că va începe un set de întrebări complex! Și începe copilașul:
– Mami, nenea e preot, așa-i?
– Da, dragul mamii.
– Și de ce poartă haină lungă până în pământ, nu are picioare?
– Ba da, are picioare, dragul mamei, dar nu e ca preotul nostru de la Biserică, este călugăr și au un fel de legământ cu Dumnezeu să umble așa îmbrăcați să nu se vadă formele trupului.
– Dar barba așa mare de ce are, nu are bani să se bărbierească?
– Nu, mamă, dar tot un legământ cu Dumnezeu au să poarte barba mare și părul lung.
Copilul mirat zice atunci:
– Aaaaa, să semene cu Dumnezeu din Icoana de la Biserică, da, mami?!
Mama să scape de alte întrebări, aprobă din cap! Credea că a scăpat, dar tocmai atunci copilul vine cu întrebarea:
– Îl lăsăm înaintea noastră să între la doctor că este supărat și cred că îi este și somn.
Mama îi spune că intrăm fiecare după programare, la care copilul îi spune:
– Eu îi dau programarea mea, să știi!
Normal că am întrat fiecare după cum ne-a chemat doctorul, dar am rămas mirat atât de întrebările copilului, cât și de răspunsul mămicii! Când a plecat, copilul se întoarce și zice:
-Doamne ajută, părinte, să te vindeci că să nu mai fi supărat și să nu îți mai fie somn la amiază
Adevărul că mi-a făcut ziua mai bună această întâlnire!
Ierom. Ioan Danci
