Preot Bogdan Chiorean
Cândva, era un obicei ca de Paști să ai o haină nouă. Nu se-ntâmpla și de Crăciun.
Tot astfel, erai îmbrăcat (sau, după caz, te îmbrăcai singur), cu haine noi la botez și la cununie.
E uimitor, însă, cum oamenii țin să aibă îmbrăcăminte nouă și la înmormântare – adică atunci când pare ca totul să se fi sfârșit. Atunci când pământul așteaptă, lutos și hapsân, să-și ia împrumutul înapoi.
Pe la țară, femeile alegeau cele mai mândre ii cu care să fie îngropate, iar bărbații aveau o cămașă deosebită pentru vremea când o fi să stea în camera dinainte.
De fapt, plecarea noastră este o trecere. Și de Paști, trebuie să ai haine noi.
