„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Facerea 1:1).
Fraţilor, acesta este răspunsul pe care îl dă Dumnezeu prin gura prorocului, anume, răspunsul la întrebarea pe care ne-o punem toţi: „De unde a apărut lumea?”
Dumnezeu aude această întrebare a omenirii, rostită, sau nerostită. El o aude şi îi dă răspuns. Aşa cum trimite ploaie pământului însetat, aşa cum dă sănătate celui bolnav, aşa cum dă pâine şi îmbrăcăminte spre apărarea trupului, tot aşa dă Dumnezeu şi răspunsuri la întrebările duhului nostru. El dă răspuns la întrebarea care a dus duhul omului la foame şi la sete, la durere şi la golătate şi astfel a potolit foamea şi setea duhului omului, l-a vindecat de boală şi l-a îmbrăcat în haina adevăratului răspuns.
Iată întrebarea: „De unde vine lumea?”.
Iată şi răspunsul:
La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Această lume nu a ieşit de la sine, aşa cum nimic în lumea asta un iese de la sine; nici nu a ieşit lumea aceasta de la vreo putere rea, nici are ea mai mulţi creatori, buni sau răi, ci lumea a fost făcută de Unul Dumnezeu Cel Milostiv.
Răspunsul acesta naşte bucuria în sufletul oricărui om, îndemnându-l pe el la toate faptele bune. Acesta este şi criteriul după care cunoaştem, printre altele, că răspunsul acesta este singurul corect şi adevărat. Oricare alt răspuns care vine în contrazicere cu acesta aduce în sufletul omului tristeţe şi teamă, şi îl împinge la păcat şi la rău; iată elementul după care cunoaştem, printre altele, că astfel de răspunsuri sunt false.
Fraţilor, lumea este de la Dumnezeu – să ne bucurăm şi să ne veselim întru adevărul acesta! Lumea este de la Dumnezeu şi prin urmare sfârşitul ei va fi tot în Dumnezeu!
Lumea este dintr-o rădăcină bună şi prin urmare va şi aduce roadă bogată şi bună. Lumea a ieşit din cămara luminii, de aceea ea va şi sfârşi în lumină. Cunoscând că bun este începutul ei, vom cunoaşte de aceea că spre bine va şi tinde cursul ei şi că al ei sfârşit din cele din urmă va fi spre bine. Iată, în cuvintele acestea de la începutul Sfintei Scripturi se cuprind deja, ascuns, şi cele ce privesc sfârşitul lumii. Căci cum a fost începutul lumii, aşa va fi şi sârşitul ei. Acela Care a făcut începutul, Acela va face şi sfârşitul. Prin urmare, să ne ţinem strâns de acest adevăr mântuitor, ca să putem avea nădeje luminoasă şi să ne întărim în dragostea faţă de Acela Care, din iubire, ne-a făcut pe noi.
O, Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela Ce eşti Unul Domn şi Făcătorul nostru, Izvorul cel Unul a tot binele! Noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te rugăm: îndreptează către sfârşit bun viaţa noastră întru Duhul Tău Cel Sfânt, prin lisus Hristos Dumnezeul nostru! Căci noi numai Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
