Declarația Sfântului Sinod al Bisericii Greciei în legătură cu căsătoria persoanelor de același gen

Sfântul Sinod al Ierarhiei al Bisericii Greciei s-a convocat în ședință extraordinară, astăzi, marți, 23 ianuarie 2024, având ca subiect unic legislația anunțată privind căsătoria și adopția în favoarea cuplurilor de același sex.

După rugăciunea obișnuită, Sfântul Sinod a ascultat expunerea Înaltpreasfințitului Nikolaos, Mitropolit de Mesogaias și Lavreotikis, asupra căruia a urmat un dialog al cărui rezultat exprimă în unanimitate pozițiile Bisericii Greciei pe această temă, astfel:

1. Teologia Bisericii despre căsătorie izvorăște din Sfânta Scriptură, din învățătura Părinților Bisericii și din rânduiala Tainei Cununiei și se vede clar în Slujba acestei Taine.

Scopul căsătoriei creștine este crearea unei relații și a unei familii armonioase, creșterea copiilor ca roade ale iubirii în Hristos a celor doi soți și a legăturii lor cu viața bisericească.

Biserica acceptă pentru relația dintre bărbat-femeie și copii că:

a) dualitatea sexelor și complementaritatea lor nu sunt invenții sociale, ci vin de la Dumnezeu („… și Dumnezeu l-a creat pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a creat, bărbat și femeie i-a creat. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, spunând: „Creșteți și vă înmulțiți…”, Facerea 1, 27:28),

b) sfințenia unirii bărbatului și femeii face trimitere la relația dintre Hristos și Biserică („… Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește… Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică.” Efeseni 5, 28:32),

c) căsătoria creștină nu este un simplu acord de conviețuire, ci o Sfântă Taină, prin care Harul lui Dumnezeu este dăruit relației de comuniune dintre un bărbat și o femeie în scopul drumului lor comun spre îndumnezeire – și acest drum binecuvântat privește toate cuplurile cu sau fără copii,

d) tatăl și mama sunt elemente integrante ale copilăriei și ale vieții adulte („Cinstește-ți tatăl și mama”, Exod 20:12).

2. Evident că statul legiferează, dar acest lucru nici nu lipsește Biserica de libertatea de exprimare, nici nu scutește Biserica de datoria de a informa pe credincioși și nici nu poate indica în ce constă păcatul. Biserica nu legiferează și nu este responsabilă pentru legi. Dacă tace, însă, poartă o responsabilitate grea și se autodistruge.

3. Începând cu anul 2015, acordul de conviețuire oferă cuplurilor de același sex toate drepturile și posibilitățile căsătoriei, principala excepție fiind posibilitatea de a avea copii prin adopție sau sarcină surogat.

Sloganul „egalității în căsătorie” vizează un singur scop, adopția copiilor de către „cupluri de același sex”.

4. S-a anunțat că se va permite „căsătoria între persoane de același sex” și „parentalitatea între persoane de același sex”, prin adopție și (cu diverse condiții) prin maternitate surogat.

Fondatorii și susținătorii proiectului de lege promovează abolirea paternității și maternității și transformarea lor în paternitate/maternitate neutră, dispariția rolurilor de gen în cadrul familiei și pun alegerile sexuale ale adulților homosexuali mai presus de interesele viitorilor copii.

Conform proiectului de lege, părinții de același sex vor putea să-și impună copilului lor partenerul drept „tată 2” sau „mamă 2”.

5. Această inițiativă legislativă condamnă viitorii copii să crească fără tată și mamă într-un mediu în care rolurile părinților sunt confuze.

Familia monoparentală este un caz diferit. Determină privarea unui părinte, dar nu și confuzia rolurilor parentale.

În schimb, conviețuirea homosexuală provoacă ambele lucruri. În plus, acești copii nu vor avea adesea ocazia să-și cunoască celălalt părinte biologic.

De asemenea, nu vor avea experiența personală a prezenței sexului opus (spre deosebire de „părinții lor de același sex”) într-o relație heterosexuală.

Copiii cu tații 1 și 2 sau cu mamele 1 și 2 (sau mai multe) vor fi victimele unui mecanism de naștere nenatural.

6. S-a făcut public faptul că:

 a) se va permite „cuplurilor de același sex” să adopte și să adopte în comun de către „soțul/soția de același sex” al părintelui (acest lucru se va aplica și copiilor de astăzi din maternitatea surogat),

b) maternitatea surogat nu va fi permisă în Grecia în favoarea unui „cuplu de același sex”, dar va fi recunoscut dacă s-a făcut legal în alt stat acest lucru.

Aceste aranjamente vor crea stimulente pentru exploatarea femeilor vulnerabile.

Dacă se aplică cele menționate mai sus, este un proiect de lege ca un teren minat, cu contradicții și declin în ceea ce privește interzicerea lui (prin sarcini în străinătate) și este posibil ca Grecia să fie condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cauza discriminării, așadar țara va fi obligată să legifereze pe teritoriul ei și sarcina surogat.

7. Proiectul de lege desființează nu numai regulile de bioetică, valorile creștine și tradiția familiei grecești, dar răstoarnă drepturile viitorilor copii și rolurile de gen ca elemente ale coeziunii societății – iar acest lucru îi privește pe toți, chiar dacă nu acceptă morala creștină.

Întrebarea care rămâne fără răspuns este în final: Care este motivul esențial al acestei decizii care schimbă integral și radical instituția căsătoriei și statutul de părinte și de ce este promovată cu atâta perseverență?

8. Biserica Greciei recunoaște doar Sfânta Taină a căsătoriei creștine și respinge căsătoria civilă indiferent de sex.

În acest caz, se opune căsătoriei civile a „cuplurilor de același sex” pe motiv suplimentar că aceasta duce inevitabil la „parentalitate între persoane de același sex” prin adopție sau maternitate surogat.

Această legislație intră în conflict atât cu antropologia creștină, cât și cu datoria societății de a asigura bunăstarea și creșterea corectă a copiilor, dar și cu dreptul copiilor de a avea prezența și îngrijirea paternă și maternă.

Din toate motivele de mai sus și cu un simț al responsabilității pastorale și al dragostei, Sfânta noastră Biserică se opune cu fermitate proiectului de lege propus.

9. Sfântul Sinod al Ierarhiei a hotărât:

a) scrierea unei scrisori relevante cu pozițiile sale către onorabilii membri ai Parlamentului Elen,

b) anunțarea pozițiilor sale în sfintele biserici, Duminică, 4 februarie 2024 și distribuirea unei broșuri relevante „ Către popor” în Sfintele Biserici și pe site-ul său,

c) acordarea autorizației fiecărui Mitropolit de a proceda, în cadrul eparhiei sale conform judecății sale pastorale prudente, cu inițiative de informare și sensibilizarea oamenilor cu privire la legislația viitoare și instituția familiei.

Sursa: http://chiliathonita.ro

Previous Post

Părintele Proclu: Au început anii durerilor

Next Post

Mitropolitul Athanasie de Limassol – Cum să depășim patima mâniei

Related Posts
Total
0
Share