Preot Alexandru Lungu
Am o mămică care se spovedește la mine de câțiva ani. Casnică, având un copil, soțul fiind plin de iubire. Nu a lucrat niciodată, însă la un moment dat s-a îmbolnăvit de cancer. Vestea a căzut peste familie ca un trăsnet. După ce a conștientizat diagnosticul și a început să facă tratamentul oncologic, s-a instalat depresia. A început să nu se mai bucure de absolut nimic. Își lua copilul în brațe și își imagina cum va arata lumea fără ca ea să facă parte din viața fetiței care va crește și o va uita peste ani. Menționez ca fetița avea doar 2 ani la momentul când a fost diagnosticată cu cancer.
Soțul era alături de ea, gătea, făcea curățenie, petrecea cât timp era posibil cu soția și fetița, însă nimic nu o putea ridica din starea ei. După câteva săptămâni au plecat din apartamentul unde locuiau și au achiziționat o casă la câțiva km de oraș. Mai mult timp în natură gândeau că îi vor ajuta să-și revină. Însă crizele s-au intensificat și în câteva rânduri a fost cuprinsă de gândurile cele mai negre.
Ca preot, am sfătuit-o să se împărtășescă în fiecare Duminică. A început și un tratament medicamentos și a întrat într-un grup de persoane care se luptau cu aceeași boală.
După luni de zile în care viața lor a atârnat de un fir de ață, după ore de consiliere psihologică, abia după zeci de discuții lungi și Împărtășanii duminicale, viața lor a început să-și revină pe un făgaș normal. Ea este sub tratament și acum, iar pericolul este departe de a fi trecut.
Ce a pus-o din nou pe linia de plutire? Susținerea necondiționată a familiei, dragostea celor mai apropiați prieteni, sfaturi și consilierea psihologică, spovedania și Împărtășania săptămânală.
Depresia nu este un proces pe care îl putem vindeca individual. Este un cumul de factori ce pot favoriza recuperarea unei persoane ce stă să piardă lupta cu sine însuși, înainte de a-și da ultima suflare. Depresia se vindecă, dar pentru a exista o șansă reală de a reuși acest lucru, trebuie ca tot mecanismul să fie pus în mișcare într-o armonie perfectă.
