Despre cum drepţii îndură ocară şi batjocură din pricina cuvântului Domnului

Cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine şi în batjocură zilnică.” (Ieremia 19: 20)

Dar cine sunt cei care îşi permit să-l critice pe prorocul lui Dumnezeu, pe purtătorul cuvântului lui Dumnezeu, pe purtătorul înţelepciunii lui Dumnezeu? Chiar poporul lui îşi permite să-l critice pe Prorocul şi să-i zică: „Ne predici o cărare prea abruptă. Chiar dacă această cărare este de la Dumnezeu, noi nu putem merge pe ea pentru că este prea pieptişă pentru noi.”

Dar cine sunt cei care aduc reproşuri trâmbiţei glasului Domnului, care sună alarma la focul ce fumegă în depărtare şi care se apropie vertiginos de cetate? Bătrânii poporului îi aduc reproşuri şi îi zic: „De ce nu-ţi ţii gura? Ar fi mai bine pentru tine, iar noi am sta liniştiţi şi fericiţi. Ceea ce ţie îţi pare a fi un foc de fapt nu este; nu este decât ceaţa ce se coboară din rouă muntelui!”

Dar cine sunt cei care încă îl batjocoresc pe omul lui Dumnezeu, când el vine de la Dumnezeu şi proclamă legea lui Dumnezeu? Ei sunt chiar casnicii omului, soţia şi fraţii lui, care îi zic: „Tu îţi laşi la o parte munca din care îţi câştigi pâinea şi te apuci de lucrul altuia, ceea ce nu-ţi aduce decât ocară şi batjocură.”

Cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine şi în batjocură toată ziua. Aşa a ajuns să zică Prorocul şi aşa au ajuns să zică şi apostolii, şi mucenicii, şi toţi cei care au ars de râvna Cuvântului şi Legii Domnului, toată ziua. Dar niciunul dintre ei nu s-a înfricoşat de ocara şi batjocura lumii, nici s-a îndepărtat de la mărturia lui sfântă, nici s-a abătut de la calea cea strâmtă şi pieptişă a adevărului, spre potecile cele lăturalnice ale infamiei şi trădării. Căci iată, întreaga lume îi lua în ocară şi batjocură; Domnul însă îi întărea şi le înmulţea bucuria inimii. Căci Domnul a biruit lumea, iar sfinţii Domnului au biruit pe cei ce pururea au râs şi i-au batjocorit pe ei.

O, Atotbunule Doamne, întăreşte inimile noastre aşa încât ocările să nu le tulbure pre ele, iar batjocurile să nu ne fie nouă împiedicare din pricina Numelui Tău, Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
51
Shares
Previous Post

Psaltire: Catisma a douăsprezecea

Next Post

Momente din slujba Paraclisului Sfântului Haralambie pentru izbăvirea de epidemie

Related Posts