Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ? (Psalmul 72:24).
Unul singur este binele suprem al sufletului omenesc celui duhovnicesc în cer şi pe pământ. Acest bine suprem este Dumnezeu. Nenumărate bunătăţi se află în ceruri, dar Izvorul tuturor acelor bunătăţi este Dumnezeu, împăratul lor. Nenumărate bunătăţi se află şi pe pământ, dar Făcătorul lor, al tuturora, este binele incomparabil, căci cu El nimic nu se poate compara.
De aceea sufletul omului care s-a trezit la viaţa duhovnicească întreabă: Oare ce aş putea avea, sau ce mi-aş putea vreodată dori să am, în cer sau pe pământ, afară de Tine?
Oare are nevoie de apele râului cel căruia i se oferă să bea apa lui curată care curge doar la izvor? Oare pofteşte cel invitat la masa somptuoasă a regelui cina săracă a unui cioban?
Numai Domnul este puternic să acopere Singur toată foamea tuturor oamenilor de pe pământ şi toată setea lor. Ale lui Dumnezeu sunt cerurile, şi al Lui pământul. Domnul tuturor bunătăţilor este El însuşi Supremul Bine; Făcătorul tuturor dulceţilor pământeşti este El însuşi Suprema Dulceaţă; Purtătorul întregii înţelepciuni este însăşi înţelepciunea; Izvorul puterii şi al milostivirii este El însăşi Puterea şi Milostivirea; Făcătorul oricărui fel de frumuseţe este însăşi Frumuseţea, în cer şi pe pământ, Suprema Frumuseţe.
Niciun fel de bunătate nu poate sui la inima omului- în vis sau aievea- care să nu fie mai întâi în Domnul, în cel mai înalt grad.
Prin urmare, fraţilor, să cerem de la Domnul darul tuturor bunătăţilor; să cerem de la El aflarea tuturor bunătăţilor; şi să ne îmbogăţim mai întâi în Dumnezeu, astfel încât să putem şi primi de la El toate bogăţiile pe care le cerem.
O Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, stai aproape sufletelor noastre atunci când însetează după Tine, căci noi numai Ţie ne închinăm şi numai pre Tine Te slăvim în veci.
Amin.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
