Despre Dumnezeu Fiul (X)

185. Daca Mantuitorul n-a avut dupa El frati, in ce inteles se numeste El “Intaiul nascut” (Matei I, 24)?

In Vechiul Testament “intaiul nascut”, atat dintre oameni cat si dintre animale era inchinat lui Dumnezeu (Iesire XIII, 2). De aceea, chiar daca nu mai erau dupa el alti nascuti, se numea tot “intaiul nascut” si nu “singurul nascut”, pentru ca “intaiul nascut” inseamna sfintit, inchinat lui Dumnezeu. Prin el se castiga mila de la Dumnezeu pentru oameni. La oameni primul nascut era ca un fel de preot pentru fratii sai in fata lui Dumnezeu, iar la animale era adus ca jertfa lui Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos a primit numele de “Intaiul nascut”, desi a fost singurul nascut, ca sa Se arate ca El, ca om, e intaiul nascut la viata cea noua dintre toti fratii “ca sa fie El intai nascut intre multi frati” (Rom. VIII, 29). Pe de alta parte El a fost atat preotul adevarat cat si jertfa adevarata pentru toti oamenii, castigand de fapt iertarea pentru toti.

186. De ce numim pe Sf. Maria nu numai “Pururea Fecioara” ci si “Prea Curata”?

Pentru ca ea n-a savarsit niciun pacat, nici cu gandul, nici cu cuvantul, nici cu lucrul. Acest dar i s-a dat printr-un har deosebit de mare, de care vorbeste ingerul cand ii vesteste ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu: “Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine” (Luca I, 22). Marturisirea lui MITROFAN CRITOPOL spune: Fiindca a fost randuita de Dumnezeu spre un scop mare si cu totul deosebit… i s-a dat de Dumnezeu un mare si deosebit dar, acela de a nu pacatui” . Desigur darul acesta s-a intalnit cu straduinta ei cu totul deosebita de a trai in curatie deplina. Ea e Prea Curata insa si pentru ca in acelasi timp, in care i s-a dat putere de a primi pe Fiul lui Dumnezeu spre a-L naste, a fost “curatita” de pacatul stramosesc. Sf. Ioan Damaschin zice:

“Deci, dupa consimtamantul Fecioarei, Duhul cel Sfant s-a pogorat peste ea potrivit cuvantului Domnului, pe care i-a spus-ingerul, curatind-o si dandu-i in acelasi timp si puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste”.

Fecioara nu s-a zamislit fara pacatul stramosesc, cum sustin unii, caci ingerul ii spune: “Nu te teme Maria, ca ai aflat har la Dumnezeu” (Luca I, 30), deci harul acesta l-a primit in timpul vietii ei, iar nu de la zamislirea ei. Altfel unde ar mai fi fost stradania ei dupa curatie, pe care luand-o in seama Domnul, a hotarat sa se intrupeze din ea ?

187. De ce numim pe Fecioara si “Nascatoare de Dumnezeu”, sau “Maica lui Dumnezeu”?

Pentru ca Cel ce s- a nascut din ea, dupa firea omeneasca, e insusi Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu. Iisus Hristos e o singura persoana in doua firi: e persoana lui Dumnezeu Cuvantul, care ca Dumnezeu, sau ca persoana a firii dumnezeiesti, e nascut dinainte de veci din Tatal, iar ca om, sau ca persoana a firii omenesti, e nascut in timp din Fecioara Maria. Una si aceeasi Persoana S-a nascut si din Tatal si din Maria: din Tatal dupa firea dumnezeiasca, din Maria dupa firea omeneasca. Deci, tot Fiul lui Dumnezeu S-a facut si Fiul Mariei. Nu se poate spune ca din Fecioara s-a nascut numai firea omeneasca a lui Hristos, caci nu se naste o fire, ci se naste o persoana prin acea fire. Iar persoana firii omenesti a lui Iisus Hristos era insusi Fiul lui Dumnezeu.

Daca n-am recunoaste ca Fecioara Maria e Nascatoare de Dumnezeu, n-am socoti persoana nascuta din ea si Dumnezeu, ci numai om. Iar daca Iisus ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut mantui. Intreaga noastra mantuire isi are deci temelia in faptul ca Sf. Maria a fost Nascatoare de Dumnezeu. Cine nu crede in aceasta, nu crede ca a fost mantuit, caci nu crede ca Iisus Hristos, nascut din Maria, este Fiul lui Dumnezeu. De aici se vede cat de mult gresesc cei ce nu cinstesc pe Fecioara Maria. Ei nu cred ingerului Gavriil, care spune Fecioarei : “Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema.” (Luca I, 32); nici Sf. Apostol Pavel, care spune ca la plinirea vremii “a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau Cel nascut din femeie” (Galateni IV, 4). Sfanta noastra Biserica cinsteste pe Fecioara ca Nascatoare de Dumnezeu in cantari neasemanat de frumoase : “Primit-ai in pantece pe Cuvantul si ai purtat pe Cel ce poarta toate si ai hranit cu lapte, ceea ce esti curata, pe Cela ce hraneste toata lumea”. S-au iarasi: “Taina cea din veci se descopera astazi! Dumnezeu, Cuvantul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face”.

188. Daca Fiul lui Dumnezeu S-a facut om deplin, om intru toate asemenea noua, de ce S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara si nu S-a nascut ca orice om pe cale fireasca ?

Din doua motive S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu din Duhul Sfant si din Fecioara: Intai ca sa se arate ca venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant ca om si mantuirea noastra nu putea atarna de puterea omeneasca, ci de hotararea lui Dumnezeu.

Al doilea, pentru ca, desi S-a facut om intru toate asemenea noua, El S-a zamislit fara pacatul stramosesc cu care se zamislesc toti oamenii. Dar zamislirea fara de pacatul stramosesc nu s-ar fi putut face fara lucrarea Duhului Sfant, care a pastrat-o pe Sf. Fecioara curata de orice intinare. Astfel, Iisus Hristos S-a nascut fara de pacat stramosesc. Dar El n-a savarsit pacat nici dupa aceea. Si nu numai ca n-a savarsit pacat, dar nici nu putea savarsi.

189. De ce nu putea savarsi pacat?

El are o singura persoana: Dumnezeu cu fire omeneasca. Deci, avand in vedere ca nu firea pacatueste, ci persoana prin fire, daca ar fi putut pacatui Iisus Hristos, insusi Dumnezeu ar fi putut pacatui. Dar Dumnezeu nu poate pacatui, caci pacatul e fapta impotriva lui Dumnezeu si cum ar fi putut Dumnezeu lucra impotriva Sa ?

190. Dar daca n-a putut pacatui, a mai fost El om adevarat ?

Da, a fost, caci pacatul nu tine de firea omeneasca. Adam, la inceput, n-a avut pacatul in fire. Pacatul, dimpotriva, stirbeste firea, o slabeste. Viata, dupa fire, o redobandeste omul de-abia cand scapa de pacat, spun Sfintii Parintii.

191. Dar daca Iisus Hristos n-a putut pacatui, cum se inteleg ispitele cu care s-a apropiat Satana de El si cum mai este El pilda pentru noi ca sa luptam cu pacatul ?

Mantuitorul n-a putut pacatui si nici o inclinare spre pacat nu se afla in El. Dar El a mostenit impreuna cu noi slabiciunile nepatimase foamea, setea, trebuinta de odihna, de somn, frica de moarte, putinta de a suferi durere. Satana s-a folosit de starile acestea din Iisus pentru a-L ispiti sa si le astampere intr-un fel cum nu trebuia, adica mai mult decat trebuia, sau cand nu trebuia. Dar Iisus a respins ispita din primul moment, neprimind-o inlauntrul Sau si a rabdat cu barbatie ostenelile, foamea, durerea si a biruit frica de moarte. In aceasta El ne este pilda si noua. Caci daca rabdam si noi, ca El, ostenelile si durerile, putem respinge si noi ispita.

Total
6
Shares
Previous Post

Continui să nădăjduiesc – Monahul Moisi Aghioritul

Next Post

Trebuie să avem pururi pomenirea morții și a judecății ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor patimilor

Related Posts