„Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor” (Psalmul 44: 3).
Sfânta Scriptură nu atribuie nicio valoare deosebită frumuseţii fizice şi, în general, niciunui lucru din cele trecătoare. De aceea oricine citeşte Sfintele Scripturi trebuie să se înarmeze cu multă atenţie şi înţelepciune, spre a şti să vadă că aparenta laudă a frumuseţii fizice are în vedere de fapt frumuseţea sufletului şi a valorilor spirituale.
Fără îndoială, frumuseţea spirituală face ca să fie minunat de atrăgător şi cel mai puţin frumos chip, tot aşa cum urâţenia sufletească urâţeşte şi cel mai frumos chip. Prorocul David, cel care revarsă cuvânt bun din inima lui (Psalmul 44: 1), spune Împăratului lui, Domnul lisus Hristos: „Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor”.
Domnul Şi-a făurit Lui-Şi trupul Său omenesc aşa cum a dorit. Dacă ar fi dorit să Se întrupeze pe pământ ca cel mai frumos dintre oameni, aşa ar fi şi făcut. Dar nimic din Sfintele Scripturi nu ne arată că El ar fi atras la El mulţimile prin frumuseţea Lui fizică izbitoare sau prin felul înfăţişării Lui. El Însuşi a zis: „trupul nu foloseşte la nimic” (loan 6: 66). Prin urmare, limpede este că Prorocul David nu grăieşte aici de frumuseţea trupească a Mântuitorului, ci de dumnezeiasca Lui frumuseţe duhovnicească.
Aceasta se vede din următoarele cuvinte ale Psalmistului: „revărsatu-s-a har de pe buzele Tale” (Psalmul 44: 3). Aşadar, frumuseţea Fiului lui Dumnezeu nu stă în forma buzelor gurii Lui, ci în bogăţia harului care se revarsă de pe ele.
Despre Hristos grăieşte şi Prorocul Isaia: „Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nicio înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă” (Isaia 53: 23). Putem vedea oare un acord între David şi Isaia? Cu adevărat, putem, cuvintele lor stau într-un acord desăvârşit. David grăieşte de frumuseţea interioară a lui Hristos, pe când Isaia grăieşte de umilirea şi batjocorirea Lui ca fiinţă umană exterioară. Isaia a zis că în El oamenii nu vor vedea nici chip de rege, nici de om bogat, ci vor vedea în El pe rob şi pe omul care este cunoscător al suferinţei.
O, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Tu eşti mai frumos decât toţi oamenii pământeşti şi Îngerii cereşti! Slava Ta este nepieritoare, iar frumuseţea Ta, fără de sfârşit!
O, Stăpâne Preablânde, îndepărtează urâţenia sufletelor noastre celor desfigurate de păcat, rugămu-ne şi ne cucerim Ţie! Căci a Ta este toată slava şi mulţumirea în veci. Amin!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
