Potolirea furtunii
„În vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Atunci s-a lăsat pe lac o furtună de vânt și corabia se umplea de apă și erau în primejdie. Deci, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: Învățătorule, Învățătorule, pierim! Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei, și ele au încetat și s-a făcut liniște. Și le-a zis: Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alții: Oare cine este Acesta, că poruncește și vânturilor și apei, și ascultă de El?”
Încercările vieții
Minucius Felix, Dialogul Octavius, XXXVI, 8-9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 390-391
„Încercările la care suntem supuși ne întăresc puterile și nenorocirea deseori ne învață ce e virtutea. Fără exercițiu, atât puterile trupului, cât și ale sufletului slăbesc. Toți bărbații voștri atât de viteji, pe care-i dați ca pildă, au ajuns străluciți după mari suferințe. Nu înseamnă că Dumnezeu nu ne poate ajuta sau că ne disprețuiește, deoarece El e conducătorul tuturor și tatăl care-Şi iubește copiii, dar ne pune la încercare și ne cercetează cu atenție pe fiecare în greutățile vieții, prețuiește pe fiecare după primejdiile pe care le-a înfruntat, punând la încercare voința omului până în ultima clipă a vieții, fără să-I scape nimic din ceea ce face fiecare. După cum aurul se încearcă în foc, la fel omul se încearcă în primejdii.”
Sursa:http://ziarullumina.ro
