Despre neascultare si încăpățânare

– Îmi tot vorbești despre un Dumnezeu bun și iertător – zicea un om oarecare, către un creștin practicant – dar uită-te în lume, zicea el, că nu ne mai slăbesc loviturile și bătăile lui Dumnezeu.
Creștinul nostru îl ascultă înțelegător și cu multă blândețe îi zise:
– Când o oaie iese din turmă și își face de cap, ce face păstorul?
Fluieră după ea și o strigă pe nume, dar oaia nu ascultă.
O amenință cu bățul, dar ea n-are nici o grijă.
Aruncă cu ceva după ea, dar oaia și mai mult se depărtează.
Pe urmă trimite câinele după ea, care o înhață, o supără și o mușcă.
Abia după această supărare, oaia se întoarce înapoi.
Aşa e frate dragă și cu noi. Domnul, Păstorul cel Mare și Bun, a încercat multe și felurite chemări dulci, să ne întoarcem înapoi din răutăți în  turma lui  cea binecuvântată.
Dar  noi n-am vrut să ne întoarcem. De aceea a trimis asupra noastră necazuri și urgii, care ne înconjoară și ne mușcă din greu, încercând să ne întoarcă în turma lui cea sfântă.
Vai de cei ce nici acum nu înțeleg și nu ascultă glasul și chemările scumpului nostru Păstor, Iisus Hristos.
Un părinte cu viață sfântă spunea că Dumnezeu nu este mânios niciodată căci El este bunătatea întruchipată, fiind bunătate niciodată nu se mânie. Dumnezeu văzând cerbicia omului se coboară la chipul său, la mintea sa și ia o înfățișare a mâniei precum o mamă, care nereușind să-și înduplece copii să facă binele, caută să-i sperie cumva. Toate acțiunile lui Dumnezeu față de noi sunt manifestări ale iubirii chiar dacă nouă uneori ni se par a fi ale urgiei și mâniei. Pune Domnul în aplicare orice metodă, numai să-l întoarcă pe om la calea cea dreaptă și bună!